luni, 16 ianuarie 2012

Doar din amintiri mai pot crede că vara e anotimpul destinului meu...


Ploua...
Nu stiu daca e noapte sau zi... stiu doar ca lacrimile ploii nu se vor oprii multa vreme.
Te privesc in intunericul obscur al camerei goale ce poarta parfumul tau si un fior rece imi apasa sufletul hoinar printre vise. Am invatat sa tac printre soapte ca sa auzi tot ce nu mai pot sa-ti spun de la o vreme... As vrea sa pot oprii timpul si sa te adun cumva din singuratatea in care te cufunzi ... indiferenta ta imi face inima sa sangereze de durere si oricat de mult as incerca sa ma apropii tu te departezi si mai mult...
In tacerea adanca aud timpul cum imi numara bataile inimii captive in literele unui cuvant de dragoste... ssstt... este atat de tarziu si totusi atat de devreme... ma gandeam ca as putea sta asa o eternitate... ascunsa de umbra rece a ploii , ratacita printre gandurile tarzii... cu tine am invatat sa zbor printre vise... sa dau pasilor mei tacuti aripi de fluturi si mangaierilor mele adieri de papadie.
As vrea sa citesc in sufletul tau , sa patrund in fundul abisului si sa pescuiesc din nou iubirea...
dar nu pot trece de stancile ascutite ale uitarii si ale indiferentei fiindca inima ta nu ma mai recunoaste... asa ca bat necontenit la fereastra inimii tale sperand ca vei aprinde lumina si ma vei face prizoniera ta pentru totdeauna...
Pana atunci tot ce imi ramane este sa te privesc din intuneric , sa-ti mangai trupul cu privirea de catifea , sa-ti depun zambete pe sufletul rece si sa sper ca iubirea mea va fi suficient de fierbinte pentru a topii vulcanul de gheata ce ti-a inconjurat sufletul ...
Aminteste-ti de mine...

2 comentarii: