luni, 28 mai 2012

La mana destinului...



Se spune ca destinul iti este harazit inca de la nastere si nimeni nu-l poate schimba. Totusi, modul in care destinul ne influenteaza vietile depinde in mare masura de noi. Destinul nu depinde de intamplare, ci de alegere. Poate ca destinul conduce jumatate din viata fiecarui om, dar caracterul cealalta jumatate. Care sunt lucrurile pe care sa le lasam la mana destinului ? Care sunt lucrurile care nu trebuiesc fortate ? Sunt intrebari care imi revin de nenumarate ori in minte. Nu am raspunsuri, am numai intrebari. Dar totodata cred cu tarie in forta destinului, cred in oameni meniti sa fie impreuna, cred in iubiri ce depasesc obstacole, cred in vieti cu happy-end. Si mai cred, ca dincolo de frustrarile zilnice, dincolo de toate intrebarile fara raspuns, dincolo de ratacirile noastre , dincolo de toate acestea destinul ne marcheaza fiecare zi, ne poarta pe cai nebanuite si neintelese, ne scoate in cale oameni care isi lasa amprenta in vietile noastre. Vreau sa cred, ca undeva in lume exista sufletul meu pereche, vreau sa cred ca la un moment dat voi cunoaste adevarata fericire, vreau sa cred in destin. Dar, asta nu inseamna ca voi inceta sa lupt pentru lucrurile in care cred, ca voi inceta sa lupt pentru persoanele pe care le iubesc, ca voi inceta sa lupt pentru iubirea pe care o merit. Asta inseamna doar ca-mi ajut destinul sa nu se abata de la drumul pe care il doresc pentru mine :)

duminică, 27 mai 2012

Uneori trebuie sa-ti accepti locul in lume , desi pregatisei, poate un alt tipar si alta croiala pentru viata ta...



Cateodata ceasul o ia razna si simtim ca nu mai masoara timpul cum trebuie, ne pacaleste si ne taie sistematic ani buni din viata. Intr-o lume a vitezei trebuie sa ne adaptam stilului accelerat care ne ajunge din urma. Alergam in toate directiile incercand sa facem cat mai multe lucruri deodata, ne dam peste cap fizic si mental incercand sa tinem pasul cu agitatia cotidiana, muncim pe branci ore bune si uneori uitam sa si mancam, iar intr-un sfarsit cand ajungem acasa suntem prea epuizati pentru a mai sta de vorba, pentru a mai pierde cateva minute unul in bratele celuilalt sau pentru a ne strange in brate copii. Suntem epuizati atat fizic cat si mental. Iar cele 8 ore de somn parca sunt insuficiente. Privim timpul care se scurge cu dusmanie, constienti de faptul ca nu am reusit sa facem tot ce ne doream si ne raportam intreaga viata la timp. Totul se invarte in jurul lui. Pierdem timp pretios tocmai in incercarea noastra disperata de a face cat mai multe. Pierdem momente frumoase din viata copiilor nostri fiindca trebuie sa muncim , ne distantam de prieteni fiindca nu avem timp de ei, esuam in casnicii fiindca nu avem timp sa discutam despre adevaratele probleme. Alegem sa facem atat de multe incat nu ne permitem sa irosim nici macar o clipa. Dar, putini stiu ca minutele petrecute cu familia, cu prietenii, cu sotul nu sunt irosite. Dimpotriva, sunt „ irosite „ in cel mai intelept mod cu putinta. La ce foloseste ca am muncit o intreaga viata contra- cronometru fara sa-mi dau un moment de respiro daca acum sunt singur ? La ce foloseste ca am pus orice altceva mai presus de sanatatea mea, de familia mea, de copii mei ? La ce-mi foloseste tot acest timp irosit cu „chibzuinta” daca nu-mi ofera placere, bucurie, fericire ? Uneori, este bine sa ne oprim din toata aceasta nebunie de-a joaca cu timpul si pur si simplu sa ne relaxam. Sa privim dincolo de iuresul cotidian, sa radem , sa glumim, sa ne distram. Sa conducem noi masina timpului si nu sa fim simpli pasageri. Viata inseamna mult mai mult de atat, iar timpul devine mult mai pretios renuntand la ideea de a tine pasul cu el.

sâmbătă, 26 mai 2012

Timpul nu asteapta pe nimeni.



Ai privit vreodata copiii intr-un balansoar?
Sau ai ascultat zgomotul ploii
cand cade pe pamant? 
Sau ai urmarit vreo data zborul
iregular al unui fluture? 
Sau ai observat soarele
cand dispare in noapte?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa atat de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Parcurgi fiecare zi in zbor?
Cand spui “Cum te simti?”
asculti raspunsul?
Cand ziua s-a sfarsit
te intinzi in pat
cu sute de chestiuni succesive
care iti trec prin cap?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa atat de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Ai spus vreo data fiului tau
“o facem maine”?
fara sa iti dai seama in graba,
de parerea sa de rau?
Ai pierdut vreo data legatura,
cu o buna prietenie
care apoi s-a sfarsit pentru ca
tu nu ai avut niciodata timp
sa suni si sa spui “Buna”?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa atat de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Cand alergi atat de repede
ca sa ajungi pe undeva
iti pierzi jumatate din placerea de a merge. 
Cand te preocupi si alergi toata
ziua, ca un dar niciodata deschis . . . 
aruncat. 
Viata nu este o fuga.
Ia-o usor.
Asculta muzica.

PS : Aceasta poezie este scrisa de o fata care va lasa aceasta lume din cauza cancerului. 
Acestei fetite ii raman cateva luni de viata si ca ultima dorinta a vrut sa trimita o scrisoare pentru a spune tuturor sa traiasca viata din plin, din moment ce ea nu o va putea face :(

vineri, 25 mai 2012

Drumul catre noi insine



Drumul catre noi insine este lung si anevoios. Uneori, e nevoie sa ne ratacim ca sa revenim pe drumul bun, alteori este nevoie sa ne intoarcem din locul unde am plecat. Tot acest drum pe care il parcurgem de-a lungul vietii ne arata ceva. Ne arata cum sa ne descoperim, cum sa ne iubim, cum sa vedem dincolo de aparente. Ne invata cum sa ne regasim linistea, cum sa ne vindecam sufletul, cum sa ne recuperam increderea . Din diverse motive, ne subapreciem, fie intelectual, fizic sau spiritual. Ne subestimam calitatile , corpul, jobul , relatia. Si astfel, ajungem la un moment dat intr-un punct in care nu ne mai recunoastem, nu mai stim cine suntem. Ne pierdem identitatea, conceptiile, convingerile, iar greutatile prin care trecem nu fac decat sa amplifice starea noastra. Drumul devine din ce in ce mai dificil, obositor. Suntem atat de departe de capatul destinatiei. Privim in urma noastra si constatam surprinsi ca am parcurs o distanta impresionanta, ca ne-am schimbat, ca am evoluat de-a lungul acestei calatorii. Am invatat ca suntem puternici, ca meritam respect, ca suntem unici, ca dincolo de invelisul exterior e adevarata frumusete, ca stim sa iubim, ca suntem iubiti si apreciati, ca suntem valorosi in ochii celor dragi. Si, daca am invatat toate acestea inseamna ca a meritat totul.

miercuri, 23 mai 2012

Lectii de la viata



Am invatat ca, indiferent de ceea ce se intampla, indiferent de cat de rea pare ziua de astazi, viata merge in mod sigur mai departe, iar maine va fi mai bine.
 Am invatat ca poti sa spui multe despre o persoana dupa modul in care se comporta in aceste trei situatii: o zi ploioasa, pierderea bagajului si luminitele de Craciun incalcite.
 Am invatat ca, indiferent de tipul relatiei pe care o ai cu parintii, or sa-ti lipseasca mult atunci cand vor pleca din viata ta.
Am invatat ca a-ti castiga existenta nu inseamna acelasi lucru cu a-ti castiga viata.
 Am invatat ca viata iti da uneori si a doua sansa.
 Am invatat ca nu ar trebui sa mergi prin viata tinand cate o o manusa de baschet in ambele maini. Ai nevoie sa fii capabil sa arunci si anumite lucruri inapoi.
Am invatat ca, ori de cate ori decid ceva cu inima deschisa, iau de obicei decizia potrivita.
 Am invatat ca, in ciuda faptului ca am dureri, nu trebuie sa fiu una din ele.
 Am invatat ca in fiecare zi ar trebui sa intinzi mana si sa atingi pe cineva. Oamenii au nevoie de o imbratisare calduroasa sau doar de o bataie usoara si prieteneasca pe umar.
 Am invatat ca oamenii or sa uite ce ai spus, or sa uite ce ai facut, insa nu or sa uite niciodata felul in care i-ai facut sa se simta.
 Am invatat ca inca mai am o groaza de invatat”….  { Maya Angelou }

Un om , o poveste



Fiecare om care trece pe langa noi pe strada are de spus o poveste de viata extrem de captivanta si poate chiar mai complicate decat a ta. Nu lacrimile sunt cele ce masoara durerea pe care o resimte o persoana, ci de multe ori zambetul, care ascunde trairi de viata inimaginabile. Nu toate cicatricele sunt la vedere. Nu toate ranile se vindeca de la sine. De obicei nu putem nici macar sa percepem durerea ce se ascunde in spatele unei figuri sau a unui gest. Asadar, invata sa nu judeci pe nimeni pentru trecutul sau ori pentru sentimentele ce il domina, ci incearca sa întelegi in ce situatie se afla, intra in pielea sa! Doar fiindca nu esti de acord cu ce ai in fata, nu inseamna ca ai neaparat dreptate. Desi defectele celorlalti sunt mai vizibile pentru tine, priveste mai intai defectele tale si vei capata o perceptie cu totul noua despre viata.
via Garbo

luni, 21 mai 2012

Ne iubim ca doua bete de chibrituri. Nu vorbim, ci ne aprindem. Nu ne sarutam, ci provocam incendii.



M-am trezit fara sa deschid ochii. Simt caldura unui corp care e lipit total de-al meu, simt mainile care ma mangaie usor pe un umar si-mi dau parul deoparte ca sa-mi sarute ceafa. Am acelasi fior, pana-n varful degetelor, exact ca la prima dimineata de dupa prima noapte dormita impreuna, demult...    
E singurul barbat care m-a facut sa iubesc diminetile. Sa ma simt iubita dimineata. Sa zambesc in somn de bucurie ca se face dimineata...Zambesc, tot cu ochii inchisi, de parca abia acum creierul meu a decis sa elibereze hormonul dupa care tanjim noi, femeile, toata viata – oxitocina.
Toate simturile mele danseaza, de parca, vorba unui amic, totul in jur e muzica...imi las ochii pe mare, sa pluteasca si sa nu incarce gandurile. N-am prea multe acum,domina doar iubirea si cateva griji pe care mi le fac pentru pastrarea pe termen lung a acestor sentimente coplesitoare. 
Sunt fascinata de cate se pot petrece intre un barbat si o femeie. Sunt mereu uimita de iluziile in care credem, pana ne trece dragostea. Sunt admiratoarea tuturor celor ce reusesc sa ramana, exceptiile care imbatranesc de mana. Sa explice cineva cum se naste dragostea! Sa explice cineva ce-i aia simplitatea unei priviri din care afli tot si sa indrazneasca oricine sa-mi argumenteze de ce se duc naibii, dupa o vreme, atatea povesti senzationale de iubire...

sâmbătă, 19 mai 2012

Inside of me



“Daca as fi pe Luna si as privi Pamantul, as avea nostaligia Pamantului. As fi mult mai ingaduitoare. Intodeauna distanta modifica perceptia. Aud un greiere nebun cantand afara. Realizez ca, daca as fi singura pe Luna privind Pamantul si as auzi un greiere cantand undeva, langa mine, singuratatea n-ar mai avea inteles. Imi place sa-mi inchipui cand un om ma dezamageste sau imi face rau cum as privi totul de pe Luna. Ma inchipui stand pe jos, cu picioarele stranse sub mine, uitandu-ma de acolo cu prietenul meu greierele la ce porcarii se mai intampla cu mine acolo deaparte pe Pamant. De pe Luna greselile sunt toate aproape copilaresti si foarte usor de iertat. Aici jos e mai greu dar cum stiu ca prietenul meu greiere ma asteapta din cand in cand sa trag o fuga pe Luna si mai stam de vorba despre prietenii nostri comuni. Ii stie bine pe toti. Daca as fi pe Luna as avea nostalgia Pamantului dar sunt pe Pamant deocamdata si am nostalgia cerului.”
Oana Pellea

Scrisoare de la cel mai bun prieten



Cand te-ai trezit in aceasta dimineata te-am observat si am sperat ca imi vei vorbi, chiar si numai cateva cuvinte, cerand parerea mea sau multumindu-mi pentru un bine care ti s-a intamplat; insa am vazut ca erai foarte ocupat pentru a gasi hainele potrivite cu care sa te imbraci pentru a merge la serviciu. Am continuat sa astept inca, in timp ce fugeai prin casa pentru a te imbraca si aranja, eu stiam ca ai fi avut timp, chiar si numai un minut a te opri si a-mi spune ”salut”, insa erai prea ocupat Pentru aceasta am deschis cerul pentru tine, l-am umplut de culori pentru a vedea daca asa ma vei asculta; insa nici de aceasta n-ai tinut seama.
Te-am observat in timp ce te indreptai spre locul de munca si te-am asteptat rabdator toata ziua.
Cu toate lucrurile pe care le aveai de facut, presupun ca tu ai fost prea ocupat pentru a-mi spune ceva.

Cand te-ai intors acasa am vazut oboseala ta, si m-am gandit sa te ud putin pentru ca apa sa-ti indeparteze stresul.
Ma gandeam sa-ti fac o placere asa tu puteai sa te gandesti la mine, dar te-ai infuriat si ai ofensat numele meu, eu doream mult ca tu sa-mi vorbesti, era mult timp de cand nu mi-ai vorbit.

Dupa aceea ai deschis televizorul, eu am asteptat cu rabdare,in timp ce priveai la televizor ai cinat, insa ai uitat din nou sa vorbesti cu mine, nu mi-ai adresat nici un cuvant.
Am vazut ca erai obosit si am inteles dorinta ta de silentiu si asa am intunecat splendoarea cerului, am aprins o candela; cu adevarat era foarte frumos, dar tu nu erai interesat a o vedea.

In momentul in care te-ai culcat cred ca ai fost distrus.Dupa ce ai zis noapte buna familiei tale ai cazut pe pat si imediat ai adormit.
Am insotit somnul tau cu o muzica, animalele mele nocturne s-au luminat, dar nu era important, poate tu nici nu-ti dai seama ca eu sunt mereu aici pentru tine.

Am mai multa rabdare decat iti poti imagina. Mi-ar placea insa sa te invat sa ai rabdare cu altii, Te iubesc mult de aceea astept in fiecare zi o rugaciune.
Sa stii ca peisajul pe care il fac e numai pentru tine. Bine, te trezesti din nou eu sunt inca odata aici si astept Fara nimic altceva decat iubirea mea pentru tine, sperand ca astazi tu vei putea sa-mi dedici putin timp.

O zi buna…

(Tatal tau: Dumnezeu)

joi, 17 mai 2012

Primăvara asta se poartă dragostea



La început de dimineață proaspătă îmi place gustul amintirilor frumoase, și primesc pe buze săruturi ce-mi pot ține de cald în anotimpurile geroase ale singurătății, dar pe care inima mea îndrăgostită pentru totdeauna știe că n-are să le mai primească. Privesc răsăritul de vară al unei zile de mai și văd cum se oglindesc în bătaia razelor gândurile de dragoste împletite cu îmbrățișări de rouă și se face lumină în suflet, în jur și în noi. Încă mai știu să primesc marea iubire cu brațele verzi, înmiresmate de prospețimea sufletului neotrăvit de răutăți sau trădări, în ciuda tuturor tristeților care și-au făcut la un moment dat drum prin destinul meu.(…) Aș dori să pot aduna în cuvinte recunoștința, pentru ca toți oamenii care stau așezați pe rafturile inimii mele să afle cât de mult îi prețuiesc, cât de mult le mulțumesc și cât de mult îmi amintesc și cum le spun te iubesc printre rânduri, printre gânduri.
Închid ochii și fac o călătorie prin timp, prin viață, prin destinul meu și cu recunoștință în inimă și-n suflet mă înclin în fața adevăraților oameni din viața mea și le doresc, cu fiecare bucată de suflet, doar pagini de viață trăite frumos! {Emilia Constantin}

marți, 15 mai 2012

Azi e o zi minunata !!!!



Fiecare zi este o provocare in care trebuie sa invatam sa depasim greutatile vietii. Fiecare zi este o binecuvantare atunci cand o privim pozitivi pentru ca ne ofera sansa de a incerca ceva nou. 
Fiecare zi este o necunoscuta a frumusetilor pe care le-am ratat cu o zi inainte.

Fiecare zi este o certitudine a amintirilor si a experientelor frumoase pe care le-am acumulat.
Fiecare zi este o zi minunata in care putem intalni oameni buni si putem face lucruri bune , si in care putem fi bucurosi ca noi ramanem oameni buni chiar si atunci cand intalnim oameni care nu sunt.
Fiecare zi este o oportunitate ca sa ne straduim si sa invatam ,
Caci in final asta e viata , fiecare zi este o binecuvantare castigata.
Haideti sa facem ca fiecare zi sa conteze :)

luni, 14 mai 2012

Daca cuvintele sunt niste urme imi voi marca pielea cu ceea ce ne spuneam pentru ca nimic sa nu te stearga...



Pentru mine, cel mai dureros lucru nu a fost sa te pierd, ci sa renunt la speranta nebuna ca intr-o zi te vei intoarce, ca intr-o zi ma vei suna, ma vei chema. Dupa cateva luni de cand ai luat acea decizie, speranta mea renastea curajoasa, indrazneata si neobosita, uneori usoara ca un vis, alteori grea si apasatoare asemenea unui cer plumburiu, pe timp de furtuna. 
De obicei, dimineata, cu ochii inca inchisi, imi ascultam corpul cum isi faurea proiecte, cum rememora placerea unei intalniri, cum credea inca intr-o bucatica de vis de a trai din nou impreuna ... imi imaginam ca va suna telefonul, ca vei sosi plin de viata si atat de prezent ... ca armonia dintre noi va fi din nou intregita si plina de frumusete, cum era altadata.
Dupa ce ai plecat, am inceput de fapt sa te port in mine mai intens ca niciodata.
Pentru mine nu era atat e greu sa te parasesc, atata timp cat inca mai pastram sentimentul de a nu te fi pierdut, atata timp cat aveam certitudinea ca noi nu am ajuns inca la capatul sentimentelor noastre, al emotiilor noastre sau al placerilor noastre, atata timp cat mai exista inca o posibilitate. chiar si un fir de speranta, o mangaiere pe obrazul tau, mana ta asezata pe pieptul meu, o clipire a ochilor sau miscarea aceea a gatului pe care o aveam amandoi atunci cand eram in public si voiam sa ne impartasim acordul unul altuia.
Eu aveam nevoie de un spatiu pentru a iubi mai mare decat al tau, mai deschis decat cel al iubirii mele pentru tine.

duminică, 13 mai 2012

Viseaza cu ochii deschisi si intinde-ti sperantele pana la cer. Vei avea timp tot restul vietii pentru certitudini.


Ia un surâs şi oferă-l cui nu l-a avut niciodată

Ia o rază de soare şi fă-o să zboare acolo unde domneşte noaptea
Descoperă un izvor şi udă pe cine trăieşte în noroi.
Ia o lacrimă şi pune-o pe chipul celui ce nu a plâns niciodată
Ia curajul şi pune-l în inima cui nu ştie să lupte
Descoperă viaţa şi povesteşte-o cui nu ştie să o înţeleagă
Ia speranţa şi trăieşte în lumină
Ia bunătatea şi dăruieşte-o cui ştie să dăruiască
Descoperă dragostea şi fă-o cunoscută în LUME.


marți, 8 mai 2012

Printre culori ...





M-am întrebat mereu, la fiecare început de poveste, când inima o lua la fugă printre speranțe și vise frumos colorate și tresărea la fiecare gând de iubire împlinită în timp, cum ar fi dacă aș împleti cele mai frumoase culori cu cele mai de preț sentimente și cuvinte pentru a da viață poveștii mele de dragoste, de mare dragoste.
Alerg printre culori și nu știu lângă care dintre ele să poposesc pentru a-mi asorta cel mai bine emoțiile, bătăile inimii și gândurile zglobii, care în fuga lor printre atâtea pânze, vopsele și pensule ajung tot la el și mi se face dor…
Dincolo de toate tendințele de sezon care nu trebuie să rămână nebăgate în seamă, dincolo de toate culorile care dau tonul modei la început de primăvară, de toate imprimeurile florale sau vegetale, de jocurile geometrice care mai de care mai curajoase, dincolo de alb și de negru, de voaluri dantelate, veșnicul accesoriu rămâne dragostea care se va potrivi cu orice combinație de culori, de jocuri, de elemente florale sau vegetale și în orice combinație, fie romantica fie îndrăzneață, de materiale.
Dacă vrei să fii în trendurile acestui sezon și să fii admirată nu uita sa-ți  porți dragostea cu eleganță, cu sinceritate, cu demnitate. Nimic nu pune mai bine în evidență o ținută decât o poveste de iubire trăită frumos, cu bătăi de inimă mai puternice decât orice tendință.
Abia atunci când ne vom purta dragostea în timp mai presus de orice rochie splendidă, abia atunci vom vedea că doar inima noastră îndrăgostită și strălucirea din ochii învățați să privească spre dragoste, pot pune în valoare toate tendințele și culorile modei la început de primăvară și de mare dragoste.
Când oamenii cei mai de preț ai inimii noastre sunt lângă noi putem să renunțăm la toate bijuteriile lumii, la accesoriile strălucitoare menite să poleiască tristele singurătăți și să alergăm desculți prin stropi de rouă, prin locuri pline de candoare și regăsiri și să fim bogați și fericiți. Împlinirile și fericirile mele nu se află acolo unde luxul are ecouri în diamante și materiale prețioase ci acolo unde îmbrățișările șoptesc – Te iubesc!

Emilia Constantin

marți, 1 mai 2012

If only



Dacă am avea mereu curajul să fim noi, am lăsa în urmă tristețile care câteodată ne pun stăpânire pe viață. Dacă ajungem să ne împovărăm într-atât sufletul încât să trăim urâtul în locul frumosului, tristețea în locul fericirii, trădarea în locul fidelității, încruntarea în locul cascadelor de zâmbete, dacă ajungem înconjurați de oameni răi în locul celor cu suflet mare, dacă trăim momente care ne brăzdează sufletul cu suferință în locul celor pe care oricând am fi dispuși să le trăim, atunci este doar vina noastră pentru nefericirea de azi.
Mereu e rost pentru un nou început dacă avem curajul să ne desprindem de tristețile pe care le trăim, de neputință, de obișnuință și să o luăm din nou de la capăt cu începutul cel bun.
Umilințele, tristețile, clipele negre care ne prăfuiesc inima merită lăsate în urmă pentru a putea privi cu sufletul plin de lumină spre minunile ce ne stau în față.
Emilia Constantin