duminică, 26 februarie 2012

Nu vedem lucrurile cum sunt ele, vedem în funcție de cum suntem noi.



Este important sa nu te descurajeze deceptiile vietii. Invata sa lasi in urma trecutul. Si sa-ti dai seama ca nu toate zilele vor fi senine. Si atunci cand te vei descoperi pierdut in intunericul disperarii, aminteste-ti ca doar in intunericul noptii putem vedea stelele si acele stele iti vor lumina drumul spre casa.
Asa ca nu te teme sa faci greseli, sa te impiedici si sa cazi, pentru ca in majoritatea cazurilor cea mai mare rasplata vine cand faci lucrurile care te sperie cel mai mult. Poate ca vei obtine tot ce iti doresti. Poate ca vei avea parte de mai mult decat ti-ai fi putut imagina vreodata. Cine stie unde te poarta cararile vietii? Drumul este lung si in final, calatoria este destinatia...

Am castiga mai mult daca ne-am arata cum suntem, dacat daca am cauta sa parem ceea ce nu suntem!



Sunt momente in viata noastra cand ne gasim pe noi insine la o rascruce de drumuri. Speriati, confuzi, fara o harta asupra noastra. Deciziile pe care le luam in acele momente ne pot defini tot restul vietii. Desigur, atunci cand ne confruntam cu necunoscutul, majoritatea dintre noi preferam sa ne intoarcem si sa mergem inapoi. 
Dar din cand in cand, oamenii aspira la ceva mai mult, ceva mai presus de suferinta de a merge singur... si chiar mai presus de vitejia si curajul de a lasa pe cineva sa te insoteasca, ori de a acorda cuiva a doua sansa. Ceva mai presus de linistita persistenta a unui vis. Pentru ca doar atunci cand esti pus la incercare, descoperi cine esti cu adevarat. Si doar cand esti pus la incercare descoperi cine poti fi. Persoana care vrei sa fii exista undeva acolo, dupa munca grea, credinta si incredere si mai presus de durerea si teama de ceea ce urmeaza.

vineri, 24 februarie 2012

Din tot ceea ce-ti daruieste viata , pastreaza intotdeauna ceea ce iubesti cu adevarat, si atunci vei stii ce inseamna fericirea.



Intotdeauna am visat la o iubire care sa ma completeze din toate punctele de vedere. O iubire care nu sufoca, o iubire calda, simpla, o iubire in care sa fim parte a aceluasi suflet. Cand te-am intalnit, am crezut ca tu vei fi partea lipsa din puzzle-ul inimii si am inchis ochii lasandu-mi dragostea sa –ti inunde sufletul. Am simtit pentru prima data ca apartin cuiva si sentimentul acela mi-a tinut de cald in multele nopti reci, cand erai departe. Ti-am inteles nelinistile, gandurile, regretele si te-am acceptat in sufletul meu fara sa pun intrebari si fara sa astept raspunsuri. Ti-am oferit mangaierea imbratisarilor mele atunci cand erai trist , am avut un zambet pentru clipele de tristete din privirea ta si o vorba dulce pentru gandurile negre din minte. Ti-am daruit tot ce voiam sa primesc la randul meu si nu am primit niciodata. Nu condamn pe nimeni si nu vreau sa gasesc vinovati , vreau doar sa mai strang la piept amintirile atat de dragi a ceea ce a fost intre noi si nu o sa mai fie. Imi doresc sa pot strange intr-o cutiuta toate acele momente speciale , farame dintr-un trecut dureros si in clipele de singuratate si tristete sa-mi tina de cald si sa-mi aduca aminte ca am fost capabila sa iubesc intr-un mod in care nu credeam ca am sa o fac vreodata.

Cand printr-o imbratisare simti acel tot de care aveai nevoie inseamna ca esti in bratele persoanei corecte.



Daca as putea sa-mi i-au iubirea inapoi i-as face o promisiune inimii mele. I-as promite ca nu am sa mai iubesc pe cei care mint pentru a avea parte de cateva luni de pasiune, pe cei care inseala cu trupul mai mult decat cu sufletul, pe cei care fug de singuratate si nu sunt capabili de o iubire sincera, pe cei care te privesc in ochi si-ti jura dragoste. I-as promite sa nu mai iubesc decat pe acela care mi se va darui cu totul, trup si suflet. De acela m-as indragostii irecuperabil si pentru totdeauna.

Mi-am semanat viata la picioarele tale. Calca usor pentru ca tu calci pe visele mele



Sunt satula sa fabric mereu zambete pentru zile triste. Am obosit sa tot ma ridic si sa cad numai pentru a ma ridica din nou, iar si iar, cu aceeasi constanta. Am obosit sa tanjesc mereu dupa iubire, si sa nu primesc nici macar o speranta. In schimb viata ma hraneste cu firimituri de iubire, de parca asa ar putea stinge setea din inima mea. De ce nu intelege odata ca m-ar putea multumii atat de usor scotandu-mi in cale un barbat. Un barbat care sa vada in mine completarea lui si sa stie sa fie numai si numai al meu. Un barbat care sa-mi faca loc nu numai langa el ci si in suflet.

Daca doua persoane sunt destinate sa ramana impreuna, nici timpul,nici distanta,nici dificultatile nu vor putea sa ii desparta.



Te-am iubit atat de mult incat am ramas langa tine stiind ca nu simti la fel. Prizoniera iubirii tale egoiste , mi-am pierdut sufletul si demnitatea . M-am urat pentru slabiciunea mea si mi-am plans amaraciunea in pustietatea finite mele. Nu pot sa-ti condamn decat teama de singuratate, caci doar acela a fost motivul pentru care m-ai apucat de mana si mi-ai cerut sa raman. Nu pot decat sa-ti blestem lasitatea si felul pervers cu care m-ai atras sa raman in joc. Dar, in final ma condamn pe mine ca am ramas , prizoniera propriilor dorinte.

marți, 21 februarie 2012

Iubesc pământul de sub picioarele tale şi aerul de deasupra capului tău, şi orice obiect pe care îl atingi, şi fiecare vorbă pe care o rosteşti. Iubesc toate privirile tale, toate faptele şi toată făptura, aşa cum eşti.



"Cat a durat sarutul nostru n-o sa stiu niciodata. A fost unul dintre acele momente pe care nici un om de stiinta nu va putea vreodata sa-l reduca la cifre exacte, oricat ar incerca. Tot ce stiu e ca, atunci cand, in cele din urma, lumea s-a intors inapoi, ca-ntr-un vartej, de undeva incantator de departe, era mai luminoasa, mai pretioasa decat fusese vreodata inainte. De fapt, a fost ca si cand intregul cosmos suferise o transformare extrema fata de ultima data cand il privisem eu... sau poate ca pur si simplu inainte nu privisem niciodata cum trebuia." 
{Anne Fortier }

luni, 20 februarie 2012

Sa incerci sa uiti pe cineva pe care l-ai iubit, este ca si cum ai incerca sa iti amintesti de cineva pe care nu l-ai cunoscut


De cate ori ti se intampla sa te uiti in urma cu regret , sa vrei sa schimbi ceva. De ceva vreme ma tot incearca tot felul de sentimente greu de inteles, un dor nebun dupa trecut. Stiu ca in trecutul meu nu este decat suferinta, dezamagiri, durere, dar si asa , ma intreb ce as face diferit daca m-as putea intoarce. Si ezit sa-mi raspund fiindca stiu ca nu as schimba nimic. As iubii tot la fel, m-as darui cu aceeasi intensitate, m-as lasa imbratisata de aceleasi brate si sarutata de aceleasi buze. Stiu in sinea mea ce as face, dar nu ma pot impiedica sa nu ma intreb, iar si iar...

La cine te poti intoarce cand singura persoana din lume care iti poate sterge lacrimile este cea care te-a facut sa plangi...?


Rasfoiesc mereu paginile trecutului in cautare de raspunsuri. Cu ce am gresit? Unde ? Cum ? Cand ? In ce moment am pierdut totul si a trebuit sa o i-au de la inceput ? In ce moment am incetat sa iubesc , sa lupt, sa sper? In ce clipa am renuntat la noi ? Poate ca in clipa in care am inchis ochii dezamagita si ranita si mi-am dorit sa fiu singura ? Poate ca in clipa aceea mi-am dorit sa nu mai sufar, nestiind ca aveam sa sufar mult mai mult. Oare dupa cat timp voi uita parfumul tau, imbratisarile tale, saruturile tale ? Oare dupa cat timp voi putea sa fiu cea dinainte, cea care nu stia ce e iubirea, cea care nu a plans niciodata?

Cand nu mai stii incotro mergi, opreste-te si uita-te de unde vii..


Ma privesc in oglinda si nu mai stiu cine sunt, dar imi amintesc cine eram si cine speram sa fiu. Doi ochi negri imensi, ascunsi de gene lungi curbate ma privesc cu teama de sub breton. Probabil nici eu nu stiu cine sunt eu. Nu am decat 25 de ani, dar parca as duce pe umeri povara a jumatate de veac si desii nu am trecut prin multe greutati in viata ma simt obosita. Zambetul ce se oglindeste in oglinda nu mai are stralucirea de alta data, e mai mult o parere. Imi privesc trupul tanar, ascuns de o camasa larga, picioarele lungi si subtiri, gleznele fine dar puternice si imi dau seama ca a devenit un strain pentru mine. La fel ca si restul. Numai stiu nici cine sunt si nici cine vreau sa fiu. Stiu doar ca sunt mult prea obosita pentru a-mi mai pasa.

Stările sufleteşti care par a nu avea nici un motiv, au motivele cele mai adânci


Nu exista nici un motiv in lumea asta sa nu-ti urmezi inima, sa nu te lasi purtata de sentimente. Cel mai frumos lucru care straluceste in tot intunericul asta imens este speranta. Toti o avem, toti o purtam in suflet, toti credem cu tarie in ea. Nici toate regretele si neimplinirile nu pot sa ne fure zambetul sperantei, visul de seara, lacrimile de maine. Nimic pe lumea asta nu ne poate impiedica sa ne ridicam si sa mergem mai departe, sa suradem , sa plangem , sa iertem si sa fim fericiti. Nu exista nici un motiv indeajuns de puternic sa stearga din suflete iubirea.

Lacrimile ce-ţi apar în ochi anunţă împăcarea sufletului, după cum când picuri de rouă răsar pe trandafiri zorile sunt aproape.


Este greu sa privesti inapoi si sa vezi adevarul despre persoana iubita, sa intelegi tot ce nu ai putut intelege atunci cand iubeai din toata inima. Este greu sa privesti inapoi si sa nu plangi la gandul ca te-ai inselat, ca te-ai indragostit de cineva care nu ti-a pretuit iubirea si daruirea. Este greu sa intelegi de ce ti s-a intamplat tie, de ce Dumnezeu nu ti-a permis sa fii iubita asa cum sperai. Dar si mai grea este dezamagirea, singuratatea, regretele de dupa. Sentimentul ca orice ai fi facut, oricat de multe sacrificii nu erau de ajuns, fiindca pur si simplu el nu este pentru tine. Nu este Alesul, nu este Iubitul tau. Si atunci de ce sa plangi dupa ceva ce s-a terminat inainte sa inceapa, de ce sa regreti despartirea daca nu este el marea dragoste !?

duminică, 19 februarie 2012

Niciodată femeile nu sunt mai puternice decât după ce au fost înfrânte.




Randuri pentru femeile puternice

Sa nu uiti niciodata ca pielea face riduri.....
parul devine alb...
Zilele se transforma in ani....
Insa ceea ce este important nu se schimba niciodata.
Forta ta si convingerile tale nu au varsta.
In spatele oricarei linii de sosire
este linia de plecare.
In spatele oricarui succes
este o deziluzie.
Dar,atata timp cat traiesti,simte-te vie.
Daca iti lipseste ceea ce faceai...
fa din nou acel lucru
Nu trai din amintiri....
Lupta,chiar si atunci cand toti se asteapta sa renunti.
Nu lasa sa rugineasca fierul care este in tine.
Fa in asa fel ca...
In loc de mila,oamenii sa-ti arate respect.
Cand din cauza anilor nu vei mai putea alerga....
mergi repede..
Cand nu vei mai putea merge repede.....
mergi...
Cand nu vei mai putea sa mergi,foloseste un baston...
Dar...
NU RENUNTA NICIODATA.

Fericirea este un fluture, care, atunci când este urmărit, este întotdeauna la un pas de a fi prins, dar dacă stai liniştit, se poate aşeza pe tine.



Fericire , de ce esti asa departe ? La capat de drum te-asteapta visele si la colt de strada sperantele mele. Inchid ochii si ascult, pasi tacuti cum se pierd spre clipele timpului. Tresar cand vantul imi rascoleste sentimentele si amplifica asteptarea.
Fericire , cat timp o sa astept sa vii ? Asteptarea doare, in suflet e rece si afara ploua cu intrebari. Imi este teama sa nu treci pe langa mine, sa nu ma vezi, sa nu imi dai ceea ce astept de multa vreme. Si cum stau asa , ghemuita intr-un coltisor de suflet, mangaiata de privirile rasaritului, aud o voce ce-mi sopteste : " Fericirea se invata nu se asteapta !" Ridic ochii catre cerul senin si parca imi zambeste. Un murmur izvoraste din mine si aluneca in lume : " Fericire , tu esti ?". Doar vantul imi raspunde adiind parfum de primavara si imi smulge un zambet timid. Speranta infloreste in sufletul meu ca un boboc de trandafir sub soare. Fericirea mi-a vorbit , mie un suflet pierdut , ratacit in imensa singuratate. De astazi am un nou tel, acela de a invata fericirea :)

Singurătatea, află de la mine, n-o umple lumea, ci o singură fiinţă. Una care te poate ridica sau nimici.


Intr-o zi voi zambii fiecarei floare, fiecarui rasarit, fiecarei persoane din viata mea. Intr-o zi ma voi putea bucura de toate frumusetile vietii , ma voi lasa mangaiata de fluturi parfumati, ma voi lasa prinsa in jocul ploii de primavara. Intr-o zi voi putea sa sper la fericire, la iubire, la o viata noua. Intr-o zi voi avea curajul sa renunt la tine, sa ma despoi de minciunile pe care le-am crezut si sa dansez goala sub privirile rasaritului. Intr-o zi voi putea sa cant fara cuvinte, sa dansez fara muzica, sa iubesc fara tine. Toate, intr-o buna zi....

sâmbătă, 18 februarie 2012

Dragostea nu înseamnă perfecţiune!



Moise Mendelsson, bunicul cunoscutului compozitor german, a fost un bărbat departe de a fi chipes. Dimpotrivă, pe lângă faptul că era mic de statură, avea o cocoasă grotescă.
Într-o zi l-a vizitat pe un comerciant din Hamburg, care avea o fată foarte drăgută, pe care o chema Frumtje. Moise se îndrăgosti disperat de fata care îl privea cu vădită repulsie pentru înfătisarea sa.
Când a vizitat casa negustorului, înainte de plecare, Moise si-a luat inima în dinti, s-a dus la etaj, unde era camera fetei, pentru a schimba ultimele cuvinte cu ea. Era de o frumusete cerească, iar el se zbătea în chinurile iadului atunci când fata refuza să se uite măcar la el. După câteva încercări de a lega o conversatie, Moise a întrebat-o timid: "Stiti de ce căsătoriile se fac în cer?". "Da", a spus fata, în timp ce se uita mereu în pământ. "Dar dumneavoastră stiti de ce?". "Da, stiu", a răspuns el. "Vedeti, în cer, la nasterea fiecărui băiat, Domnul îl anuntă care va fi fata cu care se va căsători. Când m-am născut eu, mi s-a arătat viitoarea mireasă. Domnul mi-a zis: Mireasa ta va fi cocosată. Atunci i-am spus Domnului: Doamne, o femeie cocosată ar fi o tragedie. Dă-mi mie cocoasa si las-o pe ea să fie frumoasă."
Fascinată de cuvintele lui, Frumtje si-a ridicat ochii din podea, acordând mâna sa mai târziu omului căruia i-a fost o sotie credincioasă.

Femeia nu numai ca e capabila sa inteleaga ce este sacrificiul ,dar ea insasi stie sa se sacrifice



Femeile sunt uimitoare . Femeile au puteri care ii uimesc pe barbati. Indura necazuri si cara greutati, intretin fericirea, iubirea si bucuria. Zambesc cand ar vrea sa tipe. Canta cand ar vrea sa planga.Plang cand sunt fericite si rad cand sunt nervoase. Lupta pentru ideile in care cred. Se revolta in fata nedreptatii. Nu accepta un refuz cand au convingerea ca exista o solutie mai buna. Traiesc in lipsuri pentru ca familia lor sa poata avea cele necesare. Merg la doctor cu o prietena speriata. Iubesc neconditionat.Plang de fericire cand copiii lor exceleaza si se bucura cand prietenii obtin premii. Sunt fericite cand afla despre o nastere sau o nunta. Li se frange inima cand le moare un prieten. Sufera cand le moare cineva din familie si totusi sunt tari atunci cand cred ca nu le-a mai ramas putere. Stiu ca o imbratisare si un sarut pot vindeca o inima franta.
Femeile exista in toate formele, dimensiunile si culorile. Ar conduce
masina, zbura cu avionul, merge pe jos sau ti-ar trimite un e-mail ca sa stii cat de mult tin la tine. Inima unei femei este cea care face lumea sa se invarta. Aduc bucurie, speranta si iubire. Sunt pline de compasiune si au idealuri si isi sustin moral prietenii si familia. Femeile au lucruri esentiale de spus si totul de oferit.
Si totusi daca au vreun defect, acesta este ca uita cat de mult valoreaza.

vineri, 17 februarie 2012

E inutil să discuţi despre dragoste, fiindcă dragostea îşi are propriu-i glas şi vorbeşte de la sine.



Un băiat şi o fată se îndrăgostiseră nebuneşte unul de altul. Şi s-au hotărît să se logodească. Logodnicii îşi fac mereu daruri. Băiatul era sărac – singura lui avere era un ceas pe care-l moştenisede la bunicul lui. Cu gîndul la părul iubitei lui, s-a hotărît să vîndă ceasul şi să-i cumpere o agrafă frumoasă de argint. Nici fata nu avea bani pentru darul de logodnă. Atunci s-a dus la magazinul celui mai mare negustor din partea locului şi şi-a vîndut părul.Cu banii obţinuţi, a cumpărat o brăţară de aur pentru ceasul iubitului ei.Cînd s-au întîlnit, de ziua solemnă a logodnei, ea i-a dăruit brăţara pentru un ceas care fusese vîndut, iar el i-a dăruit agrafa pentru părul care nu mai exista."
Paulo Coelho

miercuri, 15 februarie 2012

Imi place sa ma plimb prin ploaie pentru ca nimeni nu vede ca eu plang...



In fiecare noapte imi golesc inima in zadar, in fiecare dimineata se umple din nou de tine. Te caut in fiecare clipa printre ganduri, te caut in fiecare suras al diminetii reci ce-mi acopera sufletul gol. Pasesc desculta printre vise si mi-e teama sa nu le strivesc frumusetea. Sunt atat de singura si ecoul pasilor mei nu face decat sa-mi starneasca emotii. Te -am cautat in fiecare zambet apus , in fiecare dorinta ratacita, in fiecare vis rasarit si te-am gasit ... dar nu mai esti cel pe care l-am iubit, nu esti decat o umbra a aceluia, o fantasma dupa care sufletul continua sa suspine. Cum sa te alung ? Inca nu stiu...dar vise mai sunt si maine....

marți, 14 februarie 2012

Exista doar o iubire adevarata si o mie de incercari.



Inca ma gandesc la tine. Au cazut atatea ninsori, am sperat ca vor acoperii toate amintirile , am crezut ca ma vor ajuta sa alung sentimentele carora le esti stapan. Dar gandul meu incapatant, inca iti mai atinge chipul, sperantele inca mai respira prin toti porii, iar dorul nebun inca-si striga durerea in imensa tacere.
Te simt langa mine, iti simt respiratia ce-mi mangaie umarul, saruturile cu aroma de cafea, privirea lenesa de dimineata. Nimic nu poate descrie sentimentele prin care trec fara sa vreau, sentimente ce le credeam pierdute odata cu tine. Cum pot sa iubesc atat de mult cand tot ce mi-a mai ramas este o inima golita si pustiita de durere? Cum sa mai privesc spre viitor cand ochii imi sunt legati de umbrele trecutului ?
Inca ma gandesc la tine...

Singurele lacrimi a caror amaraciune e deplina sunt acelea care nu cad pe pieptul nimanui si pe care nu le strange nimeni.


Stau rezemata de perete cu fata la geamurile inghetate. O urma de raza de soare incalzeste unul din geamuri si topeste perdeaua de gheata, asezonata ici , colo cu flori. E o miercuri dintr-un februarie normal cu temperaturi de minus si sunt imbracata doar cu un halat din amintiri. Mi se perinda prin minte tot felul de imagini, cu noi intr-o zi de 14 a anului trecut, cand sorbeam cu nesat parfumul dintr-un buchet de trandafiri. Parca ochii imi lacrimeaza, dar ma mint frumos cum ca ar fi de la frig. La intersectia dintre realitate si vis ma aflu eu, un fluture cu aripile inghetate , cazut in toropeala. Inca vreau sa ma trezesc cu piciorul tau peste mine. Sa nu stiu daca sa te imping intr-o parte sau sa te strang mai tare. Eu sa reprogramez alarma telefonului ca sa intarzii langa tine. Sa fiu dimineata ciufulita. Sa mirosim a somn. Dar toate astea sunt iluzii nebune evadate in acest 14 al acestei luni . Stiu asta ,la fel cum stiu ca sunt singura in fata unei cesti de cafea cu gandurile zburand aiurea.

luni, 13 februarie 2012

Plangi cu sufletul, fara a ti se umezi ochii.


Ne-am pierdut din nou , ne-am ratacit printre lacrimi, printre promisiuni, printre minciuni. Ne-am pierdut in imensitatea singuratatii, in negura tristetii. Unde sunt visele noastre ? Unde sunt dorintele ? Unde e iubirea ? Oare totul a fost o iluzie ? Ne-am pierdut sufletele ratacind  printre strazile pustii ale amaraciunii. Nu am stiut sa ascultam iubirea si azi am pierdut-o. Azi si eu si tu suntem doua suflete pustii care au uitat sa se iubeasca mai presus de orice. Azi , suntem doi straini care au impartit o mare iubire, doi straini care se privesc tacut si inteleg totul. Inteleg ca s-au pierdut pentru totdeauna si impart aceleasi lacrimi amare.

Cand ma privesti, ce regreti mai mult? Sansele pe care le-ai avut sau lucrurile pe care le-ai pierdut?


As mintii daca as spune ca fara tine totul e la fel. As mintii daca as spune ca te-am uitat. Esti in fiecare gand , in fiecare bataie a inimii, in fiecare vis.Imi doresc o noua zi in care sa respir fara sa simt ca te-am inhalat. Imi doresc o farama de fericire , care sa nu aiba legatura cu tine. Imi doresc sa nu-ti mai simt parfumul , sa nu-ti mai aud pasii, sa nu-ti mai simt imbratisarile. Imi doresc sa te pot smulge din suflet in ciuda tristetii care adie la fiecare pas. Poate ca nu voi fi fericita fara tine dar cel putin ma voi consola in bratele uitarii. Poate ca nu voi mai zambii la fel dar voi rade printre lacrimi. In acest moment as vrea sa te vad plecat nu numai din viata mea, dar si din sufletul meu, as vrea sa uit ca te-am cunoscut vreodata , imi doresc sa pot sterge din suflet si din minte fiecare cuvant cu care m-ai cucerit, cu care m-ai facut sa te iubesc. Doresc uitarea si singuratatea in acelasi mod in care te-am dorit pe tine odata, caci stiu ca e singura cale de a te scoate din amintiri.

vineri, 10 februarie 2012

Singurul defect al fericirii este ca niciodata nu apare atunci cand o cautam.



Am fost intrebata recent de ce am renuntat la relatia mea. De multe ori, noaptea tarziu imi punem aceeasi intrebare. De nenumarate ori am crezut ca am gresit si eram gata sa ma intorc de unde plecasem. Nu este usor sa pleci atunci cand iubesti. Lumea te condamna ca renunti fara sa lupti. Lumea nu stie cat este de greu sa fii singura care lupta , singura care iubeste, singura care sufera. Nu mi-a fost usor sa pun distanta intre mine si el, dar zilele care au trecut si s-au facut luni mi-au dat dreptate. Daca ma iubea nu ma lasa sa plec. Uneori iti calci pe orgoliu si cauti persoana iubita pentru a-i cere o noua sansa. Asta bine inteles , se intampla doar cand iubesti. Este atat de greu sa continui sa traiesti , departe de el, inconjurata doar de amintiri, care nu fac altceva decat sa alunge somnul. Eu am renuntat tarziu si am suferit mai mult. Poate ca si el a suferit la fel de mult, sau poate si-a gasit imediat consolarea in bratele unei altei femei. Cert este ca de luni de zile nu am mai auzit nimic de la el, de la barbatul care imi spunea in fiecare zi ca ma iubeste. Si atunci, unde e iubirea ? S-a sfarsit odata cu plecarea mea ? A mea inca mai respira, ascunsa de lacrimi, printre regrete si iluzii. Caci acum stiu ca tot ce am trait alaturi de el a fost doar o iluzie, a fost doar un vis naiv al unui suflet dornic sa iubeasca si sa fie iubit.
Si tot ce imi ramane este sa sper , ca intr-o buna zi voi intalnii pe cineva care sa ma iubeasca cu adevarat, cineva care sa-mi spuna "Te iubesc" si chiar sa simta iubirea, cineva care sa ma imbratiseze cu sufletul nu numai cu trupul. Poate ca il voi gasii, poate ca nu , dar macar raman cu speranta si nu cu durerea.

joi, 9 februarie 2012

Nici atunci cand am udat atatea servetele, si nici acum, cand traiesc iubind si find iubita, n-am stiut de ce ne insala barbatii pe care-i iubim…De ce ne spun atat de frumos cat de mult ne iubesc, chiar si atunci cand inca mai au parfumul alteia pe piele?...



Sunt multe lucruri la care m-am gandit noaptea trecuta si multe lacrimi care mi-au scapat in intuneric . Nu vreau sa simti durerea prin care trec si imi strig neputinta in tacere. Ma sufoc in propriile ganduri si ma ratacesc in amintiri. Visele deja s-au destramat. Sper ca zorii diminetii sa-mi alunge indoiala si sa-mi risipeasca temerile. Nu vreau sa ma gandesc la plecare, dar privindu-te imi dau seama ca e cel mai bun lucru pe care il pot face. Iubirea aduce cu sine suferinta, si cine stie mai bine ca mine ? Da-mi drumul... lasa-ma sa plec ca sa fii fericita...

Opreste din mers clipa si asculta mersul timpului cum calca peste amintiri. Opreste ploaia care cade peste noi si ne inneaca iubirea . Opreste secunda in care ne imbratisam si ascunde-o in suflet pentru totdeauna.



Aruncă-mi printre nori în fiecare zi câte o petală de trandafir. Voi scrie cu ele peste amintiri , peste vise, peste ganduri ,apoi le voi parfuma cu lacrimi si le voi inchide la mine in suflet.Am sufletul tatuat de vietile mele anterioare si de viata actuala. Dar nu stiu sa descifrez semnelele. Lipsa aceasta de cunoastere de sine ma dezamageste. Cum sa evoluezi cand nu stii cine esti? Trebuie sa ma multumesc cu putinul pe care-l stiu si sa merg mai departe.

În gara speranţelor, printre valize cu aşteptări, sufletul meu simte apropierea trenului spre fericire.



As vrea sa doresc pe cineva nebuneste. Sa-i regasesc gustul in cafeaua de dimineata, iar mirosul lui aspru sa-mi zgarie visele. Sa zac bolnava de lingoare, sa delirez, sa gem, sa strig. Sa nu ma aline decat scrasnetul dulce al cheii in usa din spatele nostru. Sa uit de tot ca dragostea se cuvine sa fie inteleapta. Si sa nu-mi pese ca poate veni o clipa in care sa sufar, atata vreme cat fara dragoste pot sa mor. Sa nu mai am curajul sa-l intreb pe Dumnezeu daca e bine ce fac, si atunci sa nu-l mai intreb nimic…

marți, 7 februarie 2012

Aş vrea să uit o clipă că m-am născut şi să încep în acel moment să trăiesc.



Tăcut, gândul răsare, priveşte în jur, te vede şi se ascunde. Năvalnic, gândul ţâşneşte şi te caută. Gingaş, gândul străbate spaţiile şi priveşte în jur; sunt lumini ce îi arată drumul, e o căldură de palme strânse la piept. Toate gândurile mele sunt o parte din tine şi tu eşti energia ce îmi încălzeşte sufletul. Uneori e nevoie de atât de puţin pentru a fi fericit.
Mariana Fulger

Păstrează cu grijă această clipă. Mâine o vom căuta amândoi.



O clipă-n plus dacă-mi era menită privirii, să te pot cuprinde, aş fi cuprins în ea un univers, uimită de cât se poate întinde. Doar un minut să fi avut, iubire, să îţi pot spune cât îmi e de dor, aş fi trăit în el doar fericire, şi-apoi aş fi putut să mor. O clipă, uneori, a fost o viaţă; în ea, cu tine, am trăit iubirea, iar restul, lungul timp, a fost doar ceaţă învăluind în lacrimi fericirea. De te-am avut o clipă, un minut, un univers am strâns trăind cu tine; o clipă-n plus atunci să fi avut, aş fi fost, poate, mult prea fericită. Mai dă-mi o clipă când ai pace şi lasă-mi un minut să te privesc; apoi, alungă-mă dacă nu ai ce face; eu voi pleca, dar mă voi întoarce, pentru că te iubesc.
Mariana Fulger

Dacă pornesc acum spre tine, crezi că voi putea ajunge până la sfârşitul vieţii?



Paşii tăi pe nisip – abisuri în care dorinţa se scurge la orice pas. Merg în urma ta şi îi culeg fără să bagi de seamă. Am sânul plin de fire de nisip răcoros şi nu e deloc rău. Mă iei de mână şi mergem plutind pe plajă; îţi spun să mă iei în spate şi tu mă iei; alergi cu mine ca un căluţ alb. Te ţin pe după gât şi te sărut pe obraz; te opreşti şi mă prinzi în braţe… soarele îmi luminează faţa şi tu râzi şi mă săruţi: – Ştii că eşti frumoasă? – Ştiu,şi ce dacă? Mă laşi pe nisip şi eu alerg şi tu alergi şi eu te prind şi te sărut şi tu nu mă mai prinzi, dar mă săruţi şi… – Cât de înalt e cerul! Şi cât de adânci sunt ochii tăi… – De unde vii? – Din tine… – Cum din mine? – Aşa!… Şi iar alerg şi mă arunc în mare şi nu ştiu să înot, dar ce mai contează… Mă priveşti şi mă săruţi, şi eu te privesc şi te sărut,şi paşii tăi pe nisip sunt genuni în care iubirea se scurge la orice pas.
Mariana Fulger

Cândva, îţi sclipeau stele în privire şi aveai tremur în braţe când mă cuprindeai şi îmi sopteai " te iubesc".



Te-am dus cu mine prin timp şi nu ţi-am cerut nici o taxă. Nici n-aş putea, pentru că,fără tine, timpul-spaţiu nu are cum să existe. Am mers în zi şi am visat în noapte acelaşidrum, acelaşi izvor clipocind firav spre infinit clipele de viaţă. Lumea, trecând din început spre sfârşit, mi-a stat alături şi n-a existat. Oamenii urcau drumuri şi, ajunşi lacâte un liman, îşi schimbau chipurile şi sentimentele. Undeva, într-o viziune, şiruri deoameni stăteau la rând la câte o casă de naşteri, să-şi vadă venirea pe lume, apoiparcurgeau grăbiţi timpul spre viitor şi se opreau la câte o şcoală, unde un dascăl îistriga pe nume şi le dădea câte un sens pentru mai târziu. Plini de bucurii erau unii şiaveau chipuri de îngeri, dar alţii erau plini de ură şi erau demoni. Aripile unora erausprijin pentru ceilalţi şi se dorea să fie bine. Te-am căutat atunci printre oameni şi n-aifost. Te-am strigat printre flori şi fluturi şi nici acolo n-ai fost, deşi te simţeampretutindeni… Erai în sufletul meu, alinare şi durere, în aceeaşi măsură. Viaţa este ocarte complicată. Între speranţe şi amăgiri, sunt încă atentă la clipocirile izvorului spreinfinit.
Mariana Fulger

Live now, believe me, wait not till tomorrow, gather the roses of life today.



Traieste clipa... inca ma mai gandesc la aceste cuvinte cand se mai scurge o zi din viata mea si simt ca nu am facut nimic special. Acest lucru nu poate decat sa ma intristeze fiindca traiam odata dupa acest motto. In fiecare zi imbracam haine noi, imi dadeam cu parfumuri scumpe, mancam din vase frumoase, fara sa astept o zi anume ca sa le despachetez. Astazi, privesc cu regret la lenjeria scumpa pe care am cumparat-o bucuroasa dintr-un magazin din Paris, imi sterg de praf parfumurile pastrate pentru o ocazie speciala, ies din casa imbracata comun caci imi spun ca nu am pentru cine. Astazi, gresesc in tot ceea ce fac, fiindca pastrez lucruri care ar trebuii folosite, fiindca nu am inteles ca fiecare zi traita este o zi speciala.
Trebuie sa invat din nou cum sa traiesc fiecare clipa, cum sa ma bucur de fiecare moment, cum sa folosesc fiecare lucru la timpul lui. Viata nu asteapta ocazii deosebite si nici noi nu ar trebuii sa asteptam.

luni, 6 februarie 2012

Fericirea va obosi doar atunci cand se va odihni suferinta...niciodata.


Chiar daca au fost momente cand am regretat tot ce mi s-a intamplat in viata, trebuie sa recunosc ca am fost si fericita. Putina cat a fost, fericirea si-a lasat amprenta in sufletul meu, l-a facut sa viseze, sa spere, sa iubeasca. Si am invatat sa privesc dincolo de toate acestea, sa ma schimb, sa renasc. Groaznice sunt momentele cand fericirea aduce cu ea suferinta, cand te chinuie fara mila, cand nu te lasa sa mergi mai departe, dar mai teribila este singuratatea care nu te lasa sa uiti. Se inchide la tine in suflet si il macina atat de rau incat te simti bolnav, si vrei sa zaci. Nu iti mai aduci aminte de momentele frumoase, de clipele cand te simteai atat de fericit, de vremea cand visai cu ochii deschisi . Chiar daca fericirea este scurta, ea exista undeva in sufletul nostru, asteptand sa fim pregatiti pentru ea. Si cand ne asteptam mai putin ne va mangaia cu bucurie si veselie si va alunga tristetea din jurul nostru. Chiar daca ne doare, trebuie sa ne detasam de tot ce ne intristeaza, sa ne curatam sufletul de rani vechi, sa lasam sa intre armonia si pacea in viata noastra. Caci nimeni nu-si doreste sa sufere, sa traiasca in singuratate... toti dorim acelasi lucru ...fericirea.

Iubesc oamenii care pot să mă facă să rad atunci cand eu nu vreau nici măcar să zambesc.

Imi este dor sa rad fara sa-mi pese de nimic, sa rad cu gura pana la urechi fara motiv, sa rad din inima . Imi e dor de vremea cand eram asa de vesela incat bucuria mi se citea pe chip si toti ma intrebau cum fac asta. Imi e dor de zilele cand nu contam decat eu, cand ma bucuram de lucrurile marunte si nu luam in seama rautatile din jur. Imi lipseste vremea cand naivitatea era o calitate, cand fericirea ti se citea in ochi, cand radeai de fiecare data cand un baiat iti facea un compliment. Imi lipsesc sentimentele de pace , visele dulci care ma intampineau seara in somn, intalnirile cu prietenii cand stateam pana seara tarziu si radeam incontinuu. Imi e dor de clipele frumoase, imi e dor sa rad asa cum o faceam odata, imi e dor de intreaga nebunie care ma inconjura si nu-i dadeam atentie. Imi e dor sa rad... si schitez un zambet fad in amintirea zilelor care m-au facut sa rad si sa ma bucur de viata.

sâmbătă, 4 februarie 2012

Nu stiu in ce loc din lume se afla sufletul meu acum, dar de maine merg sa-l caut.


Ajungi fara sa vrei sa strangi la piept o amintire, desii ai vrea sa uiti intreaga poveste. Ajungi sa plangi pentru cineva care nu merita nici macar o privire, ajungi sa te inchizi in singuratate fiindca asa crezi ca se va termina cosmarul. Port in mine amintirea clipelor trecute, ca un ceas batran ce abia isi duce timpul . Port in suflet greutatea viselor ce le-ai destramat cu un singur cuvant si tare imi doresc sa simti ce simt eu acum. Acest amalgam de sentimente care nu-mi da pace nici o secunda, acest dor nebun de tine ce nu ma pasuie. Imi vine sa tip dar ecoul strigatului nu ajunge mai departe de sufletul meu si ma las pagubasa. As vrea sa ma razbun pe tine ca nu simti nimic , ca nu te-ajunge suferinta, daca asta mi-ar aduce inapoi fericirea pierduta. M-as razbuna si pe viata asta rece si nemiloasa care nu lasa timpul sa stearga amintirile , daca asta mi-ar aduce putina liniste . M-as razbuna pe toti ca o zeita furioasa daca as stii ca primesc in schimb o alta sansa. As uri fiecare strop din tine care mai exista in sufletul meu in schimbul iubirii.

vineri, 3 februarie 2012

Cel mai trist lucru in dragoste e ca uneori iti dai sufletul cui nu are nevoie de el.


Ma intreb uneori unde oare am gresit in relatia noastra ??? Cand am uitat de ce ne-am indragostit, cand am uitat de ce ne iubim ??? Si nu am nici un raspuns. Si oricat de mult as plange, oricat de mult as regreta si oricat de mult as suferii nimic nu se schimba. Fiindca daca viata mi-ar oferii sansa de a ma intoarce in timp sa repar toata aceasta nebunie , sa sterg aceasta suferinta , sa nu te mai cunosc , alegerea m-ar uimii si pe mine. Sunt sigura ca te-as alege din nou fara sa stau pe ganduri, fara sa ofer vreun motiv pentru asta. Te-as alege din nou pentru ca te-am iubit si inca te mai iubesc, pentru ca impreuna am invatat sa radem, sa plangem, sa ne certam. Si ajung la marea intrebare care nu-mi da pace in ultimul timp. Unde s-a gresit ??? Eu nu stiu, dar poate imi spui tu. 

Lacrimile sunt cuvinte prea dureroase pentru a fi spuse.



Am inchis intr-un colt de suflet lacrimile si tristetea iar amintirilor le-am pus lacat. De azi nu va mai curge o lacrima pentru tine , caci s-au irosit atatea in zadar. I-am trimis sufletului un vis numit "speranta" si cateva ganduri bune pentru a-i intarii moralul si mi-a raspuns favorabil daruindu-mi un suras. 
Azi, am zambit pentru prima oara dupa mult timp , un zambet timid ce-i drept , dar totusi un zambet. Maine , poate va fi mai mult, dar nu ma grabesc pentru ca mi-am invatat lectia. Voi sterge din lacrimi cu cate un zambet pe zi si din tristete cu cate un vis pe seara. Si de cate ori sufletul va dorii sa planga , voi lacrima cu un zambet.

Nimic nu doare mai mult decat sa fii dezamagit de singura persoana care credeai ca nu o sa te raneasca.



Cu fiecare zi simt ca sunt mai aproape de viata pe care o doresc pentru mine. Se mai duce un gand, o amintire, o lacrima. Inchid ochii si visez la viitor, unul fara tine in viata mea. Nu credeam sa reusesc fara tine , dar se pare ca sunt mai puternica decat am lasat sa cred. Poate ca dezamagirea ramasa a refulat intr-o imensa putere si m-am schimbat. Poate ca am suferit prea mult si am lasat sa-mi scape lacrimi pe care nu le meritai. Poate ca sufletul a zis " e de ajuns " si a pus punct unde eu nu puteam.

joi, 2 februarie 2012

Las timpului povara contabilizarii clipelor de nefericire, el nu are sentimente.


M-am lasat agatata de un vis si am sfarsit traind o iluzie . M-am lasat purtata de dorinte absurde si neintelese de nimeni si in final eu am fost cea care nu a mai inteles nimic. Astazi , trebuie sa o i-au de la capat si nu stiu cum. Nu stiu cum sa-i redau sufletului zambetul de altadata , nu stiu cum sa-l fac sa viseze din nou. Sufletul meu nu mai poate sa zboare fiindca eu sunt tintuita in singuratate. Poate daca nu m-as fi increzut orbeste in necunoscut, poate daca nu lasam emotiile sa ma stapaneasca si sufletul sa caute iubirea, poate azi eram fericita. Dar poti oare sa fii fericita in lipsa iubirii ??? Te poti oare simtii usor ca un vis fara dragoste ???

Cu timpul, vei deveni ceea ce ai fost: o fotografie care-mi rascoleste sufletul si ma intreb: voi putea sa uit ?


Atunci cand te-am intalnit am crezut in privirea ta profunda si zambetul tau timid. Am crezut ca esti diferit si m-am lasat amagita de aparente. Am crezut in sinceritatea ta falsa si te-am iubit fara sa te cunosc. Astazi, am realizat de fapt ca tot ce s-a petrecut intre noi a fost doar o nebunie, si nu o frumoasa poveste cum m-ai lasat sa cred. Astazi, nu te mai cunosc, nu mai stiu cine esti, nu te mai vreau in viata mea. Am gresit in naivitatea mea si te-am lasat sa ocupi un loc special, fara sa-mi dau seama ca nu-l meriti. Astazi , pun punct unei relatii care m-a ranit, care in loc sa-mi ofere iubire mi-a daruit iluzii, dezamagire, Astazi punct punct la tot ce a fost, fara regrete, fara lacrimi , doar cu un imens gol in suflet si in viata mea.

miercuri, 1 februarie 2012

Sopteste-mi ceva, dar atat de incet, incat sa te aud doar cu sufletul.


Te priveam adesea cum dormeai si fara sa vreau te-am memorat. Mi te-ai intiparit atat de adanc in suflet si in gand , incat esti pretutindeni , cale de un vis. E de ajuns sa inchid ochii ca sa-ti vad chipul in diferite ipostaze : obosit, jucaus, ganditor, suparat, ironic, fermecator. Te stiu pe de rost si te cant cand nu esti cu mine. Iti cant ochii negri misteriosi , zambetul usor timid si dulce, imbratisarile puternice dar pline de gingasie. Adorm cu tine si iti simt mangaierile chiar daca esti departe, fiindca ele sunt in sufletul meu , in mintea mea, in gandurile mele. Te privesc si acum , dar numai intarzii cu privirea peste chipul tau fiindca te-am invatat deja pe de rost. De fapt , acum trebuie sa visezi si sa ma strangi langa tine. Cred ca si tu m-ai invatat pe de rost fiindca stii dinainte cand vreau sa fiu sarutata.

Dragostea se naste in priviri, creste pe buze si moare in lacrimi



Nu mi te arăţi destul ca să pun stăpânire pe tine şi ca să mă dedic ţie în întregime. Tu mă atragi, mă măguleşti cu o suflare îmbălsămată dintre adierile tale cereşti, îmi zâmbeşti printre doi nori de aur, îmi apari în vise, mă chemi, mă stârneşti fără încetare să-mi iau zborul către tine, dar ai uitat să-mi dai aripile pentru aceasta.
George Sand

Ajungem sa iubim nu gasind o persoana perfecta, ci invatand sa vedem o persoana imperfecta ca fiind perfecta.



Priveste apusul cuvintelor care striga sau vor sa taca si asculta-mi soaptele necuvintelor mele ce vor sa-ti spuna cat de mult te iubesc chiar si atunci cand pe buze e frig si peste tot e numai durere sau instrainare si asta nu fiindca lumea ar fi straina de oameni, ci exact invers, oamenii se vor straini de lume fiindca daca ar iubi-o si ar intelege-o ar realiza ca ar trebui sa fie ceea ce nu sunt, adica, putin mai mult oameni, putina mai multa iubire si profunzime. Oare cere aceasta lume prea mult pentru a fi inteleasa?
Sorin Cerin

As vrea sa fiu aerul care-ti atinge trupul pentru o clipa. As vrea sa fiu acel ceva neobservat, dar necesar.



Atunci, dragostea mea, nu putem sa ne ascundem in nici una dintre clipele eterne pe care le traversam impreuna fiindca am fugi astfel de propria noastra lume, si ce ar mai ramane din noi fara lumea noastra? Nu am mai fi noi ci cu totul altii, alte priviri, alte ganduri, alte vieti. Chiar daca ar fi vieti eterne ascunse in clipe eterne. De aceea trebuie sa acceptam trecerea ca fiind o eternitate ascunsa din noi, ca fiind aceea care ne poate face sa fim impreuna, sa nu ne despartim, sa simtim eternitatea fiecarei clipe dar doar trecand prin ea si niciodata ramanand definitiv in aceasta clipa. 
Sorin Cerin

Nu poti strange in brate toata lumea. In brate poti strange un singur om. Dar cand acela e omul iubit strangi in brate toata lumea.



Priveste apusul cuvintelor care striga sau vor sa taca si asculta-mi soaptele necuvintelor mele ce vor sa-ti spuna cat de mult te iubesc chiar si atunci cand pe buze e frig si peste tot e numai durere sau instrainare si asta nu fiindca lumea ar fi straina de oameni, ci exact invers, oamenii se vor straini de lume fiindca daca ar iubi-o si ar intelege-o ar realiza ca ar trebui sa fie ceea ce nu sunt, adica, putin mai mult oameni, putina mai multa iubire si profunzime. Oare cere aceasta lume prea mult pentru a fi inteleasa?
Sorin Cerin