Dragostea si ale ei miracole

Dragostea. O gasim in diferite forme, in diferiti oameni, in anumite suflete. Dragostea este tot ce avem mai de pret pe aceasta lume. Ea infrumuseteaza inimi, chipuri, ganduri, inobileaza spiritul, renaste in noi speranta si emotie. Este singura care nu tine cont nici de diferente, nici de pareri si nici de judecati. Pur si simplu se naste in interiorul nostru si cu fiecare zi se dezvolta asemeni unui mugur , inflorind frumos, surprinzator, colorandu-ne spritul, parfumand-ul cu iubire. Este un sentiment atat de cuprinzator si puternic, incat te face sa te simti unic, special, increzator. 
Nu trebuie sa o pierdem indiferent de cate motive roiesc in jurul nostru, indiferent cate piedici sau obstacole intervin intre noi si oamenii pe care ii iubim. Dragostea , ca orice sentiment trait de om, nu este perfecta. Atunci cand nu este impartasita ne poate smulge lacrimi, ne poate trimite dezamagiri, ne poate desfiinta vise, dar niciodata nu o sa poata sterge amintirea cuiva pe care l-ai iubit. Dragostea, trezeste in sufletul nostru cele mai ascunse emotii , mascheaza defecte , accentueaza calitati, ne transforma in oameni mai buni, mai calmi, mai blanzi, mai rabdatori, mai iubitori. Ne simtim protejati, mai putin singuri, iubiti si asta ne da puterea de a merge mai departe, indiferent de cat e greu este drumul. 
Dragostea are mii de definitii dar este in sine o ecuatie a carei necunoscuta a ramas si pana in ziua de astazi un mister. Uneori ne lasa sa o asteptam facandu-ne sa tanjim dupa ea, alteori ne loveste pe neasteptate si ne trezim indragostiti pana peste cap. 
Dar, in final, dragostea este acel sentiment care nu-i poate lipsi omului, pe care oricine l-a cunoscut, pe care oricine l-a blamat, l-a renegat, l-a simtit. Dragostea este cea care ne lipseste uneori pentru a ajunge la starea de fericire absoluta la care visam dintotdeauna. 
Imi place sa cred ca dragostea este cea care a contribuit la starea mea actuala, la persoana care sunt astazi, la conturarea caracterului meu. Am iubit si iubesc fara limita persoane dragi mie, dar si persoane pe care de-abia le cunosc. Ma indragostesc in fiecare zi de gesturile iubitului meu, de blandetea oamenilor, de bunatatea si de frumusetea sufletelor pe care le intalnesc, fara sa ma limitez in a simti, in a le spune deschis, sincer ca ii iubesc pur si simplu. Si sentimentul de iubire reciproca pur si simplu ma inalta, ma schimba complet. Nu mai simt teama, nu mai simt singuratate sau raceala. Simt doar caldura cu care ma inconjoara, iubirea lor , intelegerea si suportul pe care stiu ca pot conta intotdeauna. Iubirea nu are limite, nu este conditionata de nimic. Poti simti iubire atat pentru persoane cat si pentru animale. Si asta fiindca sufletul tau poate cunoaste o astfel de marinimie, o astfel de iubire fragmentata in mici doze destinata fiecarui suflet care trece prin viata ta. Iubirea este atat de multa , atat de mare incat este suficienta pentru toti. Iubirea este cea care ne salveaza, cea care ne ridica, cea care ne inalta si ne invata sa zburam departe de temeri, de ganduri negative, de tot ce ne retine, de tot ce ne blocheaza. Nimic nu ne retine in a ne arata iubirea, in a o simti. Doar, ca , cateodata , omul uita sa iubeasca sau din teama de a fi ranit renunta la ea inainte sa-i cunoasca mangaierea. Imi place sa cred ca inca mai exista iubire neconditionata, oferita din inima, cu drag. Imi place sa cred ca oricat de dezamagitoare ar fi uneori, merita sa ne incredem totusi in puterea si in frumusetea ei. Imi place sa cred ca dragostea merita orice, oricat, oricum, oricand. Dragostea este miracolul nostru de zi cu zi, cu care am fost binecuvantati. Suntem datori sa iubim si sa primim iubire. Ce ne costa ? Ce ne retine ? In final, vom constata ca nimic, in afara de noi. Noi, oamenii. 

Oamenii din viata noastra

Vor exista mereu oameni care ne vor rani sentimentele, care ne vor dezamagi si ne vor aduce pe chip lacrimi si tristete. Vor exista intotdeauna oameni pe care ii vom numi prieteni, oameni pe care ii vom tine aproape de sufletul nostru, oameni pe care vom conta , oameni pe care ii vom iubi si in care vom avea incredere. O parte din acestia vor aduce in viata noastra suferinta si durere, iar o parte vor aduce speranta si iubire. Vor exista intotdeauna oameni care ne vor privi in ochi si ne vor minti fara rusine, oameni care nu cunosc adevaratul sens al prieteniei si al iubirii, oameni pentru care lucrurile materiale vor conta mai mult decat o va face prietenia dintre noi.
Acesti oameni exista in vietile noastre pentru a ne arata diferenta dintre un prieten adevarat si unul fals. Acesti oameni exista pentru a ne marca vietile cu experiente negative, tocmai pentru a ne maturiza si a invata in cine trebuie sa ai incredere si in cine nu. Acesti oameni te ajuta sa vezi mai bine, sa intelegi mai bine, sa simti mai bine. Sa intelegi ca prietenia nu are pret, ca iubirea este cel mai valoros lucru pe care il poti avea in viata, ca si cei mai buni prieteni te vor injunghia pe la spate daca vor avea ocazia.
Poate o sa va intrebati daca e mai bine sa ducem o viata solitara, o viata fara prieteni, o viata fara incredere. Ei bine, si eu m-am intrebat de multe ori. Dar toate acestea merita pretul daca ai in viata ta macar un singur prieten adevarat.  Merita cu atat mai mult cu cat vei intelege ca sentimentele adevarate sunt foarte rare si scumpe la vedere, ca sufletele frumoase si curate sunt adevarate bijuterii, ca suportul si intelegerea sunt tot ce iti trebuie intr-un moment dificil.
Viata ne ofera foarte multe oportunitati de a face curatenie printre oamenii care ne stau alaturi. Este decizia noastra pe cine pastram langa noi, cui intindem mana, cui oferim iubirea noastra si respectul nostru.
Imi place sa cred ca am in viata mea un astfel de prieten. Imi place sa cred ca-i voi incredinta atat secretele cat si nimicurile pe care nu pot spune oricui. Imi place sa cred de asemenea,  ca si eu sunt un astfel de prieten. Imi place sa cred ca fac parte din acei oameni care se simt mai fericiti, mai impliniti atunci cand sunt inconjurati de prieteni, ca fac parte din acele persoane pentru care nici rasa , nici culoarea pielii si nici banii nu stau in calea in adevaratei prietenii. Imi place sa cred ca dincolo de multele defecte pe care le am , prietenii mei ma iubesc pentru ceea ce sunt si ma respecta pentru ceea ce incerc sa fiu. O persoana mai buna, mai frumoasa spiritual, mai matura, mai iubitoare , mai intelegatoare. Imi place de asemenea sa cred ca tot prietenii mei vor fi aceia care imi vor spune fara menanjamente atunci cand gresesc, cand sunt insuportabila, cand sunt invidioasa sau rea.
Vor exista mereu doua categorii de persoane: persoane care te vor invata drumul inapoi spre tine, care iti vor ghida pasii in viata pe drumul corect , care nu te vor abandona atunci cand drumul se va ingusta si va parea mai dificil , si persoane care vor posta drept prieteni, care vor tanji dupa ce ai tu si vor incerca sa te intoarca impotriva tuturor lucrurilor bune din viata ta. Asa cum moneda are doua fete, asa si oamenii vor avea doua chipuri. De noi depinde daca vom fi capabili sa vedem chipul cu adevarat frumos , sufletul cu adevarat pur.

Just time

Timpul. Doar el ofera mangaiere sufletelor ranite. Doar el sterge din inimi amintirea unor false iubiri, lasand sa infloreasca speranta dragostei adevarate.
Timpul este un aducator de pace si armonie. Culege ce ai semanat, iti inapoiaza tot ce ai daruit fara sa astepti nimic in schimb. Sufla racoritor peste ranile sangerande ale trecutului, si daruiste fericire celor ce stiu sa astepte, celor ce cred, celor care nu renunta niciodata. Timpul, fredoneaza melodia vietii noastre aducandu-ne pe fiecare pe ringul vietii, asteptand sa ne potrivim odata cu el pasii. Asteapta , tacut si impaciutor ca sa ne dam seama de anumite lucruri, sa invatam anumite lectii, sa ne maturizam, sa privim cu alti ochi viitorul. Ne rasplateste cu dragoste si bunatate, cu zile fericite, cu oameni iubitori, cu momente frumoase.
Timpul. Magie. Un lucru atat de frumos dar atat de complicat. Un lucru atat de divers dar atat de valoros. Uneori il masuram doar in cuvinte, alteori doar in clipe si in imbratisari. Uneori, pare ca trece atat de incet incat iti da o stare de neliniste, alteori parca tocmai a zburat pe langa tine si nu a ramas decat o idee si un curent placut ce ti-a srabatut intreg corpul.
Nu am o definitie clara pentru timp. Si nici nu ii pot da o definitie corecta. Poate fiindca timpul este un buchet de definitii, o multime de ecuatii, o mare de necunoscute. Sau poate ca pentru fiecare , timpul are definitia lui proprie si personala. Nu stiu decat ca pentru mine, timpul este o mangaiere, uneori dulce, alteori amaruie, dar o mangaiere totusi. El stie a atinge suflete ranite, inimi frante, lacrimi desarte, cuvinte nespuse. El stie a le canta, a le dansa, a le da aripi. Timpul le stinge pe toate ca mai apoi sa le aprinda intr-un foc de artificii superb. Si numai atunci cand vei simtii acel foc, acea lumina, acea scanteie in trupul si sufletul tau, atunci vei cunoaste adevarata lui magie. Atunci ii vei cunoaste povestea si iti vei da seama ca povestea lui este si povestea ta. Sunteti una si aceeasi poveste.

"În fiecare noapte se aude toamna venind tot mai aproape. Mă prefac că n-o văd, că n-o simt, că n-o aud. Dar mi se cuibăreşte in inimă şi mi se face frig.".

S-a asezat toamna in sufletul meu. A dat navala in suflet, si a suflat peste el culoare si lumina. Frunze de clestar, flori aurii, petale colorate si parfumate, asta a readus toamna in inima si viata mea. Printre frunzele vesele ce plutesc nestingherite, mangaiate de razele solare, plutesc si ganduri, si sentimente si emotii. E asa de bine cand eu companie. Se simte atat de placut. 

Reusesc sa-mi stabilesc prioritatile doar privind atent la intreg spectacolul din sufletul meu. Se pare ca a prins cumva viata si danseaza si valseaza si fredoneaza intr-un ritm uluitor, fara sa para ca oboseste. Il simt asa cum nu l-am mai simtit de ceva vreme. Usor, sublim, delicat. Ii simt emotiile, ii simt ezitarile, ii simt caldura si bunatatea. Uitasem cate sentimente poate ascunde un suflet. Cate trairi, cate ganduri, cate cuvinte nespuse. Uitasem ca are nevoie de un moment al lui, in care sa se simta rasfatat, uitasem ca are nevoie de grija, mangaiere, caldura ca sa poata inflori frumos. 

Pentru mult timp , grija aceasta am daruit-o celorlalti. Pentru mult timp, prioritatile mele au fost altele. Pentru prea mult timp am lasat sufletul in grija nimanui, l-am abandonat, l-am uitat si ma intrebam fara rost de ce sufar, de ce plang, de ce ma chinui sa inteleg lucruri de neinteles. De-abia acum am inteles ca si sufletul are nevoie de un moment al lui, are nevoie de lacrimi ca si pamantul arid, are nevoie sa fie curatat , eliberat de ganduri negative, de sentimente , de emotii distructive. 

S-a asezat toamna in sufletul meu si mi-a amintit cat de bine se simte, cat de bine se vede, cat de perfect este totul atunci cand sufletul pluteste usor , tresalta fericit, gangureste aidoma unui bebelus. S-a asezat toamna si brusc s-a facut lumina. Sufletul meu a cunoscut speranta. Si e atat de fericit , atat de gratios, atat de frumos, incat dansul lui imi trezeste fiori. Si imi doresc ca muzica sa nu se mai opreasca niciodata.