duminică, 27 ianuarie 2013

Cuvinte alese ( I ) ” Te iubesc ! ”



Ca să auzim cuvintele Iubirii, trebuie să o lăsăm să se apropie.Dar, când ea ajunge lângă noi, ne temem de ce are să ne spună. Pentru că Iubirea este liberă, iar vocea ei nu ascultă de voinţa sau de sforţarea noastră.Toţi cei care iubesc ştiu asta, dar nu se pot stăpâni. Cred că pot să o cucerească prin supunere, putere, frumuseţe, avere, lacrimi şi zâmbete.Însă adevărata Dragoste e cea care cucereşte şi niciodată nu se lasă cucerită.Dragostea schimbă, dragostea tămăduieşte.Dar, uneori, întinde capcane şi sfârşeşte prin a nimici pe cel care s-a încumetat să i se dăruiască pe deplin. Cum de este cu putinţă ca forţa care mişcă lumea şi ţine stelele lalocul lor pe cer să fie atât de bună şi atât de primejdioasă în acelaşi timp?Ne-am obişnuit să credem că ceea ce dăm este pe potriva a ceea ce primim. Dar cei careiubesc sperând să fie iubiţi la rândul lor îşi pierd timpul.Iubirea este un act de credinţă, nu un troc. Contradicţiile o fac să crească. Conflictele îi îngăduie să rămână lângă noi.Viaţa e prea scurtă ca să ascundem în inimă cuvintele însemnate . Iubim pentru că avem nevoie să iubim. Fără asta, viaţa îşi pierde orice noimă, iar soarele încetează să mai strălucească. În clipele cand singurătatea pare să strivească totul, singura cale e să continuam să iubim. Paulo Coelho

Cuvinte alese ( II ) - ” Eleganța ”



Eleganţa este de obicei confundată cu superficialitatea şi aparenţa. Nimic mai greşit. Unele vorbe sunt elegante, altele reuşesc să rănească şi să distrugă, dar toate sunt scrise cu aceleaşi litere. Florile sunt elegante, deşi stau ascunse printre ierburile câmpului. Gazela care aleargă e elegantă, chiar dacă fuge de leu.Şi până şi în pasiunile cele mai aprige eleganţa nu le îngăduie adevăratelor legături care unesc două persoane să se rupă. Eleganţa nu stă în hainele pe care le purtăm, ci în felul în care le purtăm. Eleganţa apare când tot ce e de prisos este dat la o parte şi putem să descoperim simplitatea şi concentrarea: postura este cu atât mai frumoasă cu cât e mai simplă şi mai sobră. Şi ce este simplitatea? E întâlnirea cu adevăratele valori ale vieţii.Zăpada e frumoasă pentru că are o singură culoare.Marea e frumoasă pentru că pare o suprafaţă plană.Deşertul e frumos fiindcă pare doar un câmp de nisip şi stânci.Dar, când ne apropiem de fiecare dintre ele, descoperim cât sunt de profunde, de integre, şi le recunoaştem virtuţile.Lucrurile cele mai simple din viaţă suntşi cele mai deosebite. Lasă-le să se manifeste . Cu cât inima se apropie mai mult de simplitate, cu atât mai mult poate să iubească fără restricţii şi fără teamă. Cu cât iubeşte mai fără teamă, cu atât mai mult poate să-şi demonstreze eleganţa prin fiecare gest. Eleganţa nu este o chestiune de gust. Fiecare cultură are felul ei de a vedea frumuseţea, care de multe ori este diferit de al nostru . Paulo Coelho

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Ganduri de asternut pe foaie si in suflet



Nimeni nu se poate întoarce înapoi, dar toţi putem să mergem înainte. Iar mâine, când soarele va răsări, ajunge să-ți spui în sinea ta:
– Am să privesc ziua asta ca și cum ar fi prima din viața mea.
Să-i văd pe cei dragi cu surprindere și uimire - bucuros să descopăr că sunt lângă mine, împărtășind în tăcere ceva numit iubire, despre care se vorbește mult, dar e puțin înțeleasă.
Mă voi alătura celei dintâi caravane care se va ivi în zare, fără să întreb încotro se îndreaptă. Și voi înceta să o mai urmez când voi vedea ceva demn de luat în seamă.
Voi trece pe lângă un cerșetor care îmi va cere de pomană. Poate o să-i dau, poate o să socotesc că va cheltui totu pe băutură și voi merge mai departe - auzindu-i ocările și înțelegând că acesta e felul lui de a-mi vorbi.
Voi trece pe lângă cineva care încearcă să distrugă un pod. Poate o să caut să-l împiedic, poate o să înțeleg că face asta pentru că nu are pe nimeni care să-l aștepte în partea cealaltă, și dorește astfel să scape de propria-i singurătate.
Voi privi totul și pe toți ca și cum ar fi pentru prima oară - mai cu seamă lucrurile mici, cu care m-am obișnuit, uitând de vraja care le înconjoară. Dunele deșertului, de pildă, care se mișcă cu o forță pe care nu o înțeleg, fiindcă nu reușesc să zăresc vântul.
Pergamentul pe care îl port mereu asupra mea îmi va servi nu ca să notez lucruri pe care nu trebuie să le uit, ci ca să scriu un poem. Chiar dacă n-am mai făcut asta niciodată și chiar dacă nu am s-o mai fac, voi ști că am avut curajul să-mi pun sentimentele în cuvinte.
Când voi ajunge în vreun cătun pe care îl cunosc deja, voi intra pe alt drum decât de obicei. Voi zâmbi, iar localnicii vor spune ”E nebun, pentru că războiul și prăpădul au făcut ca pământul să nu mai rodească.”
Dar eu voi continua să zâmbesc, fiindcă îmi place că mă cred nebun. Zâmbetul meu este felul meu de a spune: ”Pot să-mi nimicească trupul, dar nu-mi pot distruge sufletul.”
[...]
Vreau să privesc pentru prima oară soarele, dacă mâine va fi cer senin.
Vreau să urmăresc încotro se îndreaptă norii, dacă cerul va fi acoperit. Întotdeauna mi se pare că nu am timp de așa ceva sau nu îi dau importanță.
Deasupra mea există un cer despre care omenirea întreagă, de-a lungul a mii de ani, a țesut o pânză de explicații.
Ei bine, voi uita tot ce am învățat despre stele, iar ele se vor transforma din nou în îngeri, sau în copii, sau ceva în care voi dori să cred în acea clipă.
[...]
Pentru prima oară voi zâmbi fără vină, fiindcă bucuria nu e păcat.
Pentru prima oară, mă voi feri de tot ceea ce mă face să sufăr, pentru că suferința nu este virtute.
Nu mă voi plânge de viață, spunând: totul e la fel, nu pot să fac nimic pentru o schimbare. Fiindcă trăiesc ziua asta ca și cum ar fi prima și voi descoperi de-a lungul ei lucruri despre care nu am știut niciodată că se aflau acolo.
[...]
Și chiar dacă aceasta ar fi ultima mea zi pe Pământ, mă voi bucura de ea atât cât este cu putință, pentru că o voi trăi cu inocența unui copil, ca și cum aș face totul pentru prima oară.
Paulo Coelho

vineri, 18 ianuarie 2013

Doar asculta...


Asculta linistea noptii ce cade ca o panza de matase peste intreaga suflare. Asculta adierea vantului ce canta ,cand strident cand infundat povestea noastra, a oamenilor. Asculta melodia inconfundabila a zorilor care-ti trezeste simturile si revitalizeaza gandurile lenese. Asculta respiratia persoanei iubite, ce inca mai doarme, ce inca mai viseaza si vegheaza-i surasul delicat. Asculta-ti inima cum bate, puternic, trepidant, rasunator, si asculta cum ii raspunde ecoul sufletului pereche. Asculta vorbele aproape soptite ale unei pereche de indragostiti ce traverseaza fugind strada, fara insa a se desparti. Asculta glasul dulce al unei mamici ce-si striga puiul, scapat din stransoarea-i blanda. Asculta incantarea micutului ce strapunge zambitor aerul, suprins fiind de sentimentul de pace si placere ce-i inunda sufletelul. Asculta natura. Asculta oamenii. Asculta-le povestile. Apoi asculta-ti sufletul. Fara graba. Fara indoieli. Fara temeri. Asculta doar. Si apoi, in momentele dificile, cand simti ca totul se prabuseste, ia-o de la capat. Asculta din nou. Elibereaza-ti mintea de stres, de griji, de ganduri ingrijoratoare. Asculta melodiile tuturor lucrurilor marunte care te fac fericit, care iti induc starea de liniste si armonie, care te fac sa dansezi, vibrezi si sa te simti iubit. Apoi , ridica-te si zboara. 

Iubesc ...



Iubesc oamenii care emana caldura si iubire prin toti porii. Iubesc oamenii care stiu ce-si doresc de la viata si debordeaza de vitalitate si pozitivism. Iubesc oamenii care cred in valorile umane si mizeaza pe sinceritate, prietenie si incredere. Iubesc oamenii care zambesc fara motiv , danseaza si se comporta ca niste copii rasfatati, neinteresati fiind de parerea celorlalti. Iubesc oamenii naturali, inimosi, imperfecti, surprinzatori, eleganti, indragostiti, melancolici, inteligenti, sclipitori, blanzi, atragatori. Ii iubesc pentru ca fara sa-si dau seama ne invadeaza gandurile si vietile cu iubire si caldura, simpatie si armonie. Ii iubesc pentru ca ne ofera zilnic lectii de viata, povesti cu final fericit , basme cu feti frumosi si printese dragute. Ii iubesc pentru ca ma fac sa zambesc si imi insenineaza ziua doar dintr-o privire. Ii iubesc pentru ca fara sa realizeze ne ofera o perspectiva minunata asupra lucrurilor care ne ghideaza pasii in viata,  ne revitalizeaza si produc in noi mici dar semnificative schimbari. Ii iubesc pentru sentimentul cald si profund cu care ramanem in suflet dupa ce ii cunoaste, pentru gingasia si delicatetea sentimentelor lor, pentru familiara interactiune cu noi, strainii. Ii intalnim pretutindeni, la servici, pe drum, in mijloacele de transport, la scoala, in parc, la concerte, la expozitii, pe internet. Inima mea e larg deschisa spre ei, spre acesti oameni speciali care fara sa bata, fara sa insiste, intra in sufletele noastre si produc minuni.

joi, 17 ianuarie 2013

Miracolul iubirii




Miracolul iubirii cred ca sta in faptul ca atunci cand esti iubit ai parte de un spectacol uluitor, unic si poate chiar irepetabil. Femeia care ti se ofera o face complet, fara ascunzisuri, fara subterfugii, intr-un abandon total.  Ai parte de un om transparent pe de-a-ntregul, translucid. Este un imens cadou sa poti sa fii martorul unui suflet fara colturi, ca o camera perfect luminata, fara umbre.
O singura conditie se impune pentru ca accesul la o asemenea priveliste neingradita sa se poata intampla: trebuie sa iubesti la fel de mult pe cat esti iubit. Pentru ca altminteri esti orb. Sufletele pereche ajung sa cunoasca ce e mai frumos in OM. E o stare de gratie care din pacate nu-i atinge pe toti oamenii.
Ce poate fi mai sublim si mai maret decat o femeie pentru care esti totul?
Probabil ca nevoia subconstienta de regasire a paradisului matern are ecouri in iubirea matura. Cu mentiunea si adaugirea ca la maturitate bucuria ajunge sa conteze si in a oferi nu doar in omnipotenta pe care nou nacutul o incearca in iluzia conceperii sanului.
Paradoxul iubirii implinite sta in aceea ca pentru a fi martorul ei obiectiv trebuie sa fii implicat pe de-a-ntregul, in cel mai subiectiv mod cu putinta.
Tudor Chirila . 

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Cand sa renunti...


Când ceva nu-ţi mai face plăcere, cred că este momentul să mergi mai departe. Viaţa e prea scurtă ca să fie nefericită. Dacă te trezeşti stresat şi nefericit, înseamnă că viaţa ta este greşită.
Daca iti vine greu sa zambesti, sa te bucuri de lucrurile marunte care te inconjoara , sa dansezi fara muzica, sa fredonezi melodia preferata in timp ce faci curat , gatesti sau conduci, daca iti vine greu sa faci toate chestiile inutile dar dragute pe care odata le faceai este timpul sa te opresti. Trebuie sa-ti dai seama ce anume faci gresit, ce s-a intamplat, care sunt lucrurile care nu iti aduc multumire. Poate vrei un alt job, sau vrei sa calatoresti. Poate vrei sa mai faci o facultate sau sa inveti o limba straina. Nu te descuraja. Indrazneste. Renunta la tot ce-ti intuneca viata si sufletul, la toate retinerile , la toate gandurile negre, la toate lucrutile marunte care te impiedica sa fii fericita. Nu avem foarte mult timp si nici foarte multe sanse. Trasatura noastra de a amana lucrurile in favoarea altora este binecunoscuta, insa nu este una dintre cele mai bune calitati. Nu trebuie sa amanam nimic din ce ne face fericiti sau multumiti. Trebuie sa luptam, sa nu tinem cont de intrigi sau de oameni care ne spun sa renuntam , trebuie sa mergem mai departe, sa ne indeplinim vise, sa traim cele mai frumoase povesti, sa avem o viata implinita si fericita.