luni, 31 decembrie 2012

Pasind in 2013


Multe s-au mai intamplat in anul care sta sa treaca. Multe se vor intampla si in anul care bate la usa, nerabdator. Am cules in suflet un buchet frumos de amintiri, de momente frumoase, de oameni speciali , buchet care isi va pastra totdeauna frumusetea si culoarea. Fie ca am pus punct sau am virgula dupa fiecare persoana care ne-a intrat in viata, fie ca am plans sau am ras, fie ca am cunoscut iubirea sau dezamagirea, anul care tocmai trece ne-a marcat suflete si vieti deopotriva. Ne-am schimbat, am suferit, am depasit probleme, am legat prietenii iar acum , la final de an , culegem roadele traiului nostru. Am cunoscut de-a lungul acestui an foarte multe persoane dintre care unele inca mai fac parte din viata mea, iar altele cu regret si lacrimi si-au gasit propriul drum, departe de mine. Sufletul meu a cunoscut deopotriva emotia si vibratia iubirii, dar si tristetea si deziluzia de dupa. Inima mea a invatat sa fie mai rabdatoare, mai ascultatoare, mintea mai optimista, mai linistita , pasii mai cutezatori, mai perseverenti. Am invatat multe din anul care paleste in fata noului, stralucitorului, mult asteptatului an nou, poate cateodata am invatat si cum sa merg inapoi, dar sunt sigura ca sunt pe drumul cel bun in ciuda incercarilor si al greutatilor. Am renuntat la liste, am renuntat sa mai vanez himere, am devenit o realista care nu crede decat in veridicitatea lucrurilor palpabile, o realista care nu mai crede in cuvinte goale sau in gesturi marete, lipsite de caldura si emotie. M-am detasat de unii oameni care au semanat in sufletul meu amaraciune si astazi ma prezint la scoala vietii cu lectia invatata. Din multii oameni care travserseaza prin vetile noastre, timpul dar si viata are grija sa-i trieze. De aceea, ne trezim in iuresul greutatilor singuri, apasati de ganduri negative, fara nici un strop de speranta, orbecaind in intuneric. Atunci, in acele momente, iti dai seama care iti sunt cu adevarati prieteni, care sunt oamenii care merita iubirea si aprecierea ta. Si , la final de an, aduni impreuna aceste comori, adaugi putina voie buna, muzica si mancare din belsug, si dansezi fericit pana cazi lat, de la atata multumire. Fiindca, inainte de toate trebuie sa fim recunoscatori pentru tot, pentru momentele mai putin bune care ne-au aratat cat de puternici putem fi, pentru clipele de singuratate fiindca ne-au maturizat, pentru oamenii dragi care te definesc si te fac persoana minunata care ai devenit astazi. Se spune ca alegerile ne influenteaza pasii in viata, asa ca la final de an 2012 si la inceput de 2013 nu va urez decat sa cunoasteti adevarata iubire, prietenie, credinta, generozitate, simplitate, sa va bucurati de toate momentele impreuna cu cei dragi, sa intampinati greutatile cu zambetul pe buze si sa dansati dragilor, dansati pana eliberati tot negativismul cumulat de-a lungul acestui an. Sa stingem lumina si sa o aprindem mult mai increzatori, mult mai curati sufleteste, mult mai iubitori . La multi ani tuturor, la multi ani 2013 !!!

luni, 24 decembrie 2012

Sarbatori fericite !!!



E vrema colindelor, vremea bucuriei, vremea magiei si a iubirii. De sfintele Sarbatori sa deschidem usa pentru oaspeti dragi si inima pentru speranta, bucurie si lumina. Sa fim mai buni si sa privim inainte cu incredere stiind ca daca avem credinta drumul din fata noastra va fi presarat cu impliniri! Fie ca Magia Sarbatorilor de iarna, cu zvon de cintece si clopotei, sa aduca fericire, sanatate si bunastare in caminul tuturor .Craciun fericit si sarbatori de vis :*
Cu prietenie, 
Ana. 

miercuri, 19 decembrie 2012

Magia sarbatorilor


Ne despart numai cateva zile de momentele cele mai frumoase din an. Atmosfera care pluteste in jurul nostru poarta parfumul sperantei si al generozitatii. Intotdeauna, am fost de parere ca sarbatorile scot ce este mai bun din noi, ca ne infrumuseteaza caracterul, ca da aripi sufletului nostru. Astept cu nerabdare glasurile cristaline ce inalta in cor colinde si cantece sfante. Astept cu nerabdare musafirii pe jumatate inghetati, pe jumatate cu chef de distractie si bineinteles cadourile oferite din suflet. Cred cu tarie ca nu exista persoana care sa nu agreeze sarbatorile, sau se nu se bucure de magia lor. Oricine trebuie sa se bucure de sarbatori, oricine trebuie sa poarte in suflet bucuria nasterii Mantuitorului nostru. Chiar daca grijile fac parte din viata noastra, putem si trebuie sa ne dorim, sa le indepartam , cel putin in astfel de momente. Putem privi aceste clipe ca pe niste momente dragi, speciale, care vor ramane mult timp in mintea si in inima noastra . Oamenii cu care ne inconjuram,, surprizele pe care le facem, cadourile pe care le alegem cu cea mai mare grija , atentia acordata fiecarui detaliu in parte, toate aceste mici lucruri scot la iveala o alta parte a noastra. O parte diferita, mai calda, mai iubitoare, mai vesela, mai optimista, mai generoasa. Atmosfera si frumusetea sarbatorilor ne fac sa ne gandim si la cei care nu au posibilitatea de a avea o masa bogata, de a face cadouri oamenilor dragi, de a bucura copii prin aparitia Mosului incarcat de jucarii si ale bunatati. Magia sarbatorilor trezesc in noi sentimente reprimate , ganduri si emotii uitate undeva in sufletul nostru. Trebuie sa ne amintim de toate aceste lucruri, sa le avem in minte si sa pornim cu ele la drum. Sa daruim celor care au nevoie, sa le oferim suport tuturor celor sunt deprimati, sa fim un ajutor pentru toti cei care ajung in viata noastra accidental sau nu. Este singurul cadou pe care ni-l putem face, atat noua cat si celorlalti. Avem nevoie sa stim ca putem simti aceste lucruri si pentru cei care nu fac parte din familia noastra. Avem nevoie de o astfel de magie in viata noastra. 

sâmbătă, 1 decembrie 2012

Beautiful life



Viata este frumoasa. Cu gandul acesta am fost crescuta si cu gandul acesta am ramas in suflet. Si desi uneori ma lovesc de situatii neasteptate, de probleme care mi se par imposibil de rezolvat, viata mi se pare ca merita orice sacrificiu din partea noastra. Este foarte importanta atitudinea cu care luam viata in piept, gandurile cu care ne incepem ziua, energia cu care ne lansam in rezolvarea conflictelor de zi cu zi. La fel de importanta este si viziunea noastra asupra vietii. Trebuie sa avem o perspectiva ampla asupra lucrurilor care ni se intampla, trebuie sa privim si sa gandim nu numai cu mintea ci si cu sufletul. Cele mai bune decizii sunt cele luate in deplina armonie cu mintea si inima , fara sa ne simtim presati in vreun fel, fara sa ne simtim amenintati in vreun fel de rezultat. De multe ori mi s-a intamplat sa ajung intr-un punct in care viata mi se parea extrem de grea. Si starea se inrautatea cu fiecare zi. Nu vedeam iesirea, simteam ca merg pe loc, si mult timp am incercat sa ma opun cursului vietii. Nu voiam sa inteleg ca lucrurile nu se intampla asa cum vreau eu, ci se intampla asa cum este menit sa fie, dupa voia Domnului. Acest lucru l-am inteles foarte tarziu, dupa ce ma lovisem de raspunsuri negative si dupa ce mi se trantise multe usi in nas. Cand am cazut fara speranta prada singuratatii si tristetii , mi-am dat seama de multe lucruri. Si m-am vazut ca si cum privisem intr-o oglinda a timpului , in trecut , luand alte decizii, mergand pe alte cai, avand o viata complet diferita de cea de atunci. Am inteles si am invatat multe din amintiri, din regrete, de la oamenii care nu mai fac parte din viata mea, de la momente, de la clipe , de la sentimente dar cel mai mult chiar de la mine. Si de atunci, nu mai arunc vina asupra nimanui, nu mai caut raspunsuri la intrebarile mele, nu mai incerc sa bat la usi inchise definitiv. Toate acestea fac parte din viata mea, ma definesc, si poate nu as fi persoana care sunt astazi daca nu as fi trecut prin multele situatii care mi-au marcat atat trecutul cat si prezentul, implicit viitorul. Concluzia nu este decat una. Viata este frumoasa, indiferent de cata suferinta aduce , indiferent cate lacrimi ne provoaca. Fiindca pe langa toate acestea, ne ofera nenumarate privilegii. Bucuria de a ne naste, de a ne trai copilaria, de a fi mandria parintilor nostri, de ne bucura de primul nostru sarut, de a cunoaste primul fior al dragostei, de a simti plinatatea si implinirea iubirii adevarate, de a fi binecuvantati cu copii sanatosi si lista continua. Este atat de mare si atotcuprinzatoare incat in fiecare zi ar trebui sa putem gasi un motiv pentru care sa merite sa ne bucuram de viata si sa o traim din plin.

miercuri, 21 noiembrie 2012

Dragostea si ale ei miracole


Dragostea. O gasim in diferite forme, in diferiti oameni, in anumite suflete. Dragostea este tot ce avem mai de pret pe aceasta lume. Ea infrumuseteaza inimi, chipuri, ganduri, inobileaza spiritul, renaste in noi speranta si emotie. Este singura care nu tine cont nici de diferente, nici de pareri si nici de judecati. Pur si simplu se naste in interiorul nostru si cu fiecare zi se dezvolta asemeni unui mugur , inflorind frumos, surprinzator, colorandu-ne spritul, parfumand-ul cu iubire. Este un sentiment atat de cuprinzator si puternic, incat te face sa te simti unic, special, increzator. 
Nu trebuie sa o pierdem indiferent de cate motive roiesc in jurul nostru, indiferent cate piedici sau obstacole intervin intre noi si oamenii pe care ii iubim. Dragostea , ca orice sentiment trait de om, nu este perfecta. Atunci cand nu este impartasita ne poate smulge lacrimi, ne poate trimite dezamagiri, ne poate desfiinta vise, dar niciodata nu o sa poata sterge amintirea cuiva pe care l-ai iubit. Dragostea, trezeste in sufletul nostru cele mai ascunse emotii , mascheaza defecte , accentueaza calitati, ne transforma in oameni mai buni, mai calmi, mai blanzi, mai rabdatori, mai iubitori. Ne simtim protejati, mai putin singuri, iubiti si asta ne da puterea de a merge mai departe, indiferent de cat e greu este drumul. 
Dragostea are mii de definitii dar este in sine o ecuatie a carei necunoscuta a ramas si pana in ziua de astazi un mister. Uneori ne lasa sa o asteptam facandu-ne sa tanjim dupa ea, alteori ne loveste pe neasteptate si ne trezim indragostiti pana peste cap. 
Dar, in final, dragostea este acel sentiment care nu-i poate lipsi omului, pe care oricine l-a cunoscut, pe care oricine l-a blamat, l-a renegat, l-a simtit. Dragostea este cea care ne lipseste uneori pentru a ajunge la starea de fericire absoluta la care visam dintotdeauna. 
Imi place sa cred ca dragostea este cea care a contribuit la starea mea actuala, la persoana care sunt astazi, la conturarea caracterului meu. Am iubit si iubesc fara limita persoane dragi mie, dar si persoane pe care de-abia le cunosc. Ma indragostesc in fiecare zi de gesturile iubitului meu, de blandetea oamenilor, de bunatatea si de frumusetea sufletelor pe care le intalnesc, fara sa ma limitez in a simti, in a le spune deschis, sincer ca ii iubesc pur si simplu. Si sentimentul de iubire reciproca pur si simplu ma inalta, ma schimba complet. Nu mai simt teama, nu mai simt singuratate sau raceala. Simt doar caldura cu care ma inconjoara, iubirea lor , intelegerea si suportul pe care stiu ca pot conta intotdeauna. Iubirea nu are limite, nu este conditionata de nimic. Poti simti iubire atat pentru persoane cat si pentru animale. Si asta fiindca sufletul tau poate cunoaste o astfel de marinimie, o astfel de iubire fragmentata in mici doze destinata fiecarui suflet care trece prin viata ta. Iubirea este atat de multa , atat de mare incat este suficienta pentru toti. Iubirea este cea care ne salveaza, cea care ne ridica, cea care ne inalta si ne invata sa zburam departe de temeri, de ganduri negative, de tot ce ne retine, de tot ce ne blocheaza. Nimic nu ne retine in a ne arata iubirea, in a o simti. Doar, ca , cateodata , omul uita sa iubeasca sau din teama de a fi ranit renunta la ea inainte sa-i cunoasca mangaierea. Imi place sa cred ca inca mai exista iubire neconditionata, oferita din inima, cu drag. Imi place sa cred ca oricat de dezamagitoare ar fi uneori, merita sa ne incredem totusi in puterea si in frumusetea ei. Imi place sa cred ca dragostea merita orice, oricat, oricum, oricand. Dragostea este miracolul nostru de zi cu zi, cu care am fost binecuvantati. Suntem datori sa iubim si sa primim iubire. Ce ne costa ? Ce ne retine ? In final, vom constata ca nimic, in afara de noi. Noi, oamenii. 

duminică, 11 noiembrie 2012

Oamenii din viata noastra


Vor exista mereu oameni care ne vor rani sentimentele, care ne vor dezamagi si ne vor aduce pe chip lacrimi si tristete. Vor exista intotdeauna oameni pe care ii vom numi prieteni, oameni pe care ii vom tine aproape de sufletul nostru, oameni pe care vom conta , oameni pe care ii vom iubi si in care vom avea incredere. O parte din acestia vor aduce in viata noastra suferinta si durere, iar o parte vor aduce speranta si iubire. Vor exista intotdeauna oameni care ne vor privi in ochi si ne vor minti fara rusine, oameni care nu cunosc adevaratul sens al prieteniei si al iubirii, oameni pentru care lucrurile materiale vor conta mai mult decat o va face prietenia dintre noi.
Acesti oameni exista in vietile noastre pentru a ne arata diferenta dintre un prieten adevarat si unul fals. Acesti oameni exista pentru a ne marca vietile cu experiente negative, tocmai pentru a ne maturiza si a invata in cine trebuie sa ai incredere si in cine nu. Acesti oameni te ajuta sa vezi mai bine, sa intelegi mai bine, sa simti mai bine. Sa intelegi ca prietenia nu are pret, ca iubirea este cel mai valoros lucru pe care il poti avea in viata, ca si cei mai buni prieteni te vor injunghia pe la spate daca vor avea ocazia.
Poate o sa va intrebati daca e mai bine sa ducem o viata solitara, o viata fara prieteni, o viata fara incredere. Ei bine, si eu m-am intrebat de multe ori. Dar toate acestea merita pretul daca ai in viata ta macar un singur prieten adevarat.  Merita cu atat mai mult cu cat vei intelege ca sentimentele adevarate sunt foarte rare si scumpe la vedere, ca sufletele frumoase si curate sunt adevarate bijuterii, ca suportul si intelegerea sunt tot ce iti trebuie intr-un moment dificil.
Viata ne ofera foarte multe oportunitati de a face curatenie printre oamenii care ne stau alaturi. Este decizia noastra pe cine pastram langa noi, cui intindem mana, cui oferim iubirea noastra si respectul nostru.
Imi place sa cred ca am in viata mea un astfel de prieten. Imi place sa cred ca-i voi incredinta atat secretele cat si nimicurile pe care nu pot spune oricui. Imi place sa cred de asemenea,  ca si eu sunt un astfel de prieten. Imi place sa cred ca fac parte din acei oameni care se simt mai fericiti, mai impliniti atunci cand sunt inconjurati de prieteni, ca fac parte din acele persoane pentru care nici rasa , nici culoarea pielii si nici banii nu stau in calea in adevaratei prietenii. Imi place sa cred ca dincolo de multele defecte pe care le am , prietenii mei ma iubesc pentru ceea ce sunt si ma respecta pentru ceea ce incerc sa fiu. O persoana mai buna, mai frumoasa spiritual, mai matura, mai iubitoare , mai intelegatoare. Imi place de asemenea sa cred ca tot prietenii mei vor fi aceia care imi vor spune fara menanjamente atunci cand gresesc, cand sunt insuportabila, cand sunt invidioasa sau rea.
Vor exista mereu doua categorii de persoane: persoane care te vor invata drumul inapoi spre tine, care iti vor ghida pasii in viata pe drumul corect , care nu te vor abandona atunci cand drumul se va ingusta si va parea mai dificil , si persoane care vor posta drept prieteni, care vor tanji dupa ce ai tu si vor incerca sa te intoarca impotriva tuturor lucrurilor bune din viata ta. Asa cum moneda are doua fete, asa si oamenii vor avea doua chipuri. De noi depinde daca vom fi capabili sa vedem chipul cu adevarat frumos , sufletul cu adevarat pur.

Just time


Timpul. Doar el ofera mangaiere sufletelor ranite. Doar el sterge din inimi amintirea unor false iubiri, lasand sa infloreasca speranta dragostei adevarate.
Timpul este un aducator de pace si armonie. Culege ce ai semanat, iti inapoiaza tot ce ai daruit fara sa astepti nimic in schimb. Sufla racoritor peste ranile sangerande ale trecutului, si daruiste fericire celor ce stiu sa astepte, celor ce cred, celor care nu renunta niciodata. Timpul, fredoneaza melodia vietii noastre aducandu-ne pe fiecare pe ringul vietii, asteptand sa ne potrivim odata cu el pasii. Asteapta , tacut si impaciutor ca sa ne dam seama de anumite lucruri, sa invatam anumite lectii, sa ne maturizam, sa privim cu alti ochi viitorul. Ne rasplateste cu dragoste si bunatate, cu zile fericite, cu oameni iubitori, cu momente frumoase.
Timpul. Magie. Un lucru atat de frumos dar atat de complicat. Un lucru atat de divers dar atat de valoros. Uneori il masuram doar in cuvinte, alteori doar in clipe si in imbratisari. Uneori, pare ca trece atat de incet incat iti da o stare de neliniste, alteori parca tocmai a zburat pe langa tine si nu a ramas decat o idee si un curent placut ce ti-a srabatut intreg corpul.
Nu am o definitie clara pentru timp. Si nici nu ii pot da o definitie corecta. Poate fiindca timpul este un buchet de definitii, o multime de ecuatii, o mare de necunoscute. Sau poate ca pentru fiecare , timpul are definitia lui proprie si personala. Nu stiu decat ca pentru mine, timpul este o mangaiere, uneori dulce, alteori amaruie, dar o mangaiere totusi. El stie a atinge suflete ranite, inimi frante, lacrimi desarte, cuvinte nespuse. El stie a le canta, a le dansa, a le da aripi. Timpul le stinge pe toate ca mai apoi sa le aprinda intr-un foc de artificii superb. Si numai atunci cand vei simtii acel foc, acea lumina, acea scanteie in trupul si sufletul tau, atunci vei cunoaste adevarata lui magie. Atunci ii vei cunoaste povestea si iti vei da seama ca povestea lui este si povestea ta. Sunteti una si aceeasi poveste.

vineri, 9 noiembrie 2012

"În fiecare noapte se aude toamna venind tot mai aproape. Mă prefac că n-o văd, că n-o simt, că n-o aud. Dar mi se cuibăreşte in inimă şi mi se face frig.".


S-a asezat toamna in sufletul meu. A dat navala in suflet, si a suflat peste el culoare si lumina. Frunze de clestar, flori aurii, petale colorate si parfumate, asta a readus toamna in inima si viata mea. Printre frunzele vesele ce plutesc nestingherite, mangaiate de razele solare, plutesc si ganduri, si sentimente si emotii. E asa de bine cand eu companie. Se simte atat de placut. 
Reusesc sa-mi stabilesc prioritatile doar privind atent la intreg spectacolul din sufletul meu. Se pare ca a prins cumva viata si danseaza si valseaza si fredoneaza intr-un ritm uluitor, fara sa para ca oboseste. Il simt asa cum nu l-am mai simtit de ceva vreme. Usor, sublim, delicat. Ii simt emotiile, ii simt ezitarile, ii simt caldura si bunatatea. Uitasem cate sentimente poate ascunde un suflet. Cate trairi, cate ganduri, cate cuvinte nespuse. Uitasem ca are nevoie de un moment al lui, in care sa se simta rasfatat, uitasem ca are nevoie de grija, mangaiere, caldura ca sa poata inflori frumos. 
Pentru mult timp , grija aceasta am daruit-o celorlalti. Pentru mult timp, prioritatile mele au fost altele. Pentru prea mult timp am lasat sufletul in grija nimanui, l-am abandonat, l-am uitat si ma intrebam fara rost de ce sufar, de ce plang, de ce ma chinui sa inteleg lucruri de neinteles. De-abia acum am inteles ca si sufletul are nevoie de un moment al lui, are nevoie de lacrimi ca si pamantul arid, are nevoie sa fie curatat , eliberat de ganduri negative, de sentimente , de emotii distructive. 
S-a asezat toamna in sufletul meu si mi-a amintit cat de bine se simte, cat de bine se vede, cat de perfect este totul atunci cand sufletul pluteste usor , tresalta fericit, gangureste aidoma unui bebelus. S-a asezat toamna si brusc s-a facut lumina. Sufletul meu a cunoscut speranta. Si e atat de fericit , atat de gratios, atat de frumos, incat dansul lui imi trezeste fiori. Si imi doresc ca muzica sa nu se mai opreasca niciodata. 

duminică, 28 octombrie 2012

Zambetul inimii


Stiati ca si inima zambeste ? Stiati ca are un zambet colorat si larg , in care se regasesc  sute , mii de momente frumoase ? Oh, da, inima are zambetul ei magic, cu care ne insenineaza din cand in cand zilele. Atunci , cand ea zambeste, te simti mai usor, mai linistit, mai vesel, mai optimist decat de obicei. Zambetul ei sincer iti umple venele de energie, iti tresalta sufletul , iti usureaza pasii, iti calmeaza gandurile hai-hui si te transforma intr-o alta persoana. Zambetul ei este special, magic, cade ca o ploaie usoara de vara peste sufletul necajit, spala murdaria, curata petele ce s-au inserat in tesatura alba a sufletului, rasare ca un curcubeu plin de culoare si lumina in mintea aglomerata de atatea griji si ganduri cenusii. Inima zambeste doar acelora care sunt pregatiti sa se bucure de surasul ei, doar acelora care nu si-au pierdut speranta si indiferent de ce se intampla, credinta lor nu are limita. Zambetul ei timid dar vindecator vine ca un balsam pe trupurile noastre erodate de timp si ne necazuri. El poate fi observat pe chipurile tuturor , pe fetele celor care lupta zi de zi, celor care viseaza in fiecare moment, celor care continua sa creada in fiecare clipa. Daca ati vazut oameni incercati de greutati, oameni ingenunchiati de destin , oameni care au pierdut totul , dar care continua sa traiasca zambind si luptand din rasputeri, sa stiti ca inima lor zambeste. Inima lor canta. Valseaza de bucurie. Inima lor este tanara, curajoasa, frumoasa. Inima lor este puterea , energia, optimismul, motivul pentru care o noua zi reprezinta o noua sansa, un nou inceput, o noua oportunitate. Acesti oameni sunt binecuvantati, caci inima lor zambeste si lupta in numele lor. Si nu pot sa nu ma intreb in timp ce ma privesc in oglinda daca inima mea este aidoma inimii lor, daca inima mea tresalta de emotie, valseaza de bucurie, freamata de nerabdare, zambeste vietii sau din contra asteapta un semn de la mine. Si raman intrebarile, gandurile si speranta care plutesc nestingherite. Si nu pot decat sa sper, sa cred, sa simt ca inima mea zambeste pentru mine. 

marți, 23 octombrie 2012

Lectii de la viata


Am fost una dintre acele persoane care nu statea pe ganduri atunci cand lua o decizie, care actiona din impuls, manata de dorinta de a reusi. Am fost una dintre acele persoane pe care esecurile nu le ingenunchea, ci dimpotriva ma atata, ma facea sa doresc si mai mult sa reusesc in felul meu. Asta, pana in momentul in care propriile mele decizii m-au ingenuncheat , mi-au aratat ca sunt mandra, neinfricata, necoapta. Si a fost suficient un singur moment, o singura decizie, care mi-a schimbat intreg comportamentul, care mi-a dat peste cap lumea in care traiam si in care nu permiteam nimanui sa intre neinvitat. Am facut o multime de alegeri neinspirate, unele mai proaste decat altele, si aveam mereu impresia ca am invatat ceva din fiecare. Asta, pana la urmatorul hop, pe care bineinteles nu-l treceam. Este usor sa spui ca ai invatat. Este usor sa crezi ca ai retinut ce este bine si ce nu . Este usor sa speri ca la urmatoarea cotitura vei sti sa i-ai virajul si nu te vei mai inzbi , asa cum faceai la inceput, Dar, este suficient o singura clipa, un singur minut ca sa-ti arate ce ai devenit, unde ai ajuns, si ce vei dori sa fii. Si acel moment iti va schimba intreaga mentalitate, convingerile, principiile. Si asta nu fiindca te-ai destepta in vreun fel, ci fiindca esti pus in fata sortii. Poti alege sa-ti pleci capul si sa devii astfel un invatacel sau dimpotriva, poti sa-ti ridici barbia si sa protestezi impotriva vietii, mult prea grele. In ambele cazuri, te schimbi. Ambele situatii vor determina formarea persoanei care esti si care vei continua sa fii. Fiindca indiferent de ce s-ar spune, schimbarea nu intervine usor, ci pas cu pas, si doar la aceia care intr-adevar sunt dispusi sa-si mai inghita din mandrie, sa-si mai calce pe orgoliu.

sâmbătă, 20 octombrie 2012

Dream girl


Sunt o visatoare. Sunt una dintre acele persoane cu capul in nori, care inca mai are o doza de naivitate, care inca mai spera, care inca mai crede in frumusetea si bunatatea oamenilor. Imi place sa ma bucur de fiecare moment, sa-mi imaginez in clipele dificile ca totul va fi bine, ca lucrurile se vor rezolva de la sine, imi place sa ma imbarbatez atunci cand viata mi se pare grea, cand totul in jurul meu pare sa ia o alta traiectorie. Si desi sunt constienta ca lucrurile, viata, oamenii nu sunt intotdeauna asa cum cred, imi place totusi sa-mi imaginez o lume mai buna, o lume plina de culoare, o lume in care valorile si principiile nu sunt uitate, nu sunt marginalizate. Imi plac deopotriva oamenii simpli, de la care inveti mai mult decat ti-ai putea imagina, imi plac persoanele decente, sincere, ale caror calitati nu mai sunt de ceva vreme apreciate.
Sunt o visatoare, stiu. Dar , uneori probleme, temerile , singuratatea, gandurile cenusii si nelinistile se contopesc intr-o mare de liniste si armonie atunci cand crezi ca ceva bun se va intampla. Si brusc, totul pare sa capete lumina, culoare, magie, si sa vezi mai clar tot ce era ascuns ochilor , mintii, sufletului tau.

sâmbătă, 13 octombrie 2012

Tu , iubirea mea.


Exista lucruri care se vad mai bine in intuneric. Exista cuvinte care se aud mai bine in tacere. Exista iubiri care stralucesc mai puternic in ploaie. Existi tu si e suficient. Orice lucru ar fi in plus. Exista lucruri si lucruri in viata. Unele mai importante decat altele. Si daca ai fi un lucru mi-ar placea sa fii ” lucrul” meu. Sa-mi apartii. Dar nu ca pe ceva pe care sa-l posed, ci ca ceva pe care sa-l ador, sa-l iubesc, sa-l port in inima.
Dimineata, primul lucru pe care il fac este sa ma intind dupa tine. Si daca locul este gol si rece, simt cum inima imi sparge pieptul de teama desprinsa din cele mai negre cosmaruri si nu ma lasa decat atunci cand iti vad ochii, zambetul , cand apari in usa si ma privesti ridicand amuzat o spranceana si ma cuprinzi in brate, stingandu-mi teama , incetul cu incetul. Sunt momente in care ma trezesc gandindu-ma la tine. Fara motiv, pur si simplu din senin. Ma trezesc visand cu ochii deschisi la tine, la noi, la iubirea noastra. Si parca nu imi vine sa cred ca eu sunt protagonista acestei frumoase povesti de iubire. Si nu-mi vine sa cred ca am gasit in sfarsit acea persoana minunata, la care am ravnit intreaga viata, pe care am asteptat-o atat de mult, incat acum mi se pare ireal. Si nu-mi vine sa cred, ca dupa atatea lacrimi si dezamagiri a rasarit in sfarsit soarele si a readus magia in viata mea. Si am inchis ochii cu teama, cu retinere, cu un nod in suflet. Mi-era teama ca atunci cand ii voi deschide locul de langa mine o sa fie gol, rece si pustiu, asa cum a fost si pana acum. Dar atingerea ta, rasuflarea calda si sarutul tau m-au vindecat de teama de intuneric si singuratate. Caci exista lucruri care se vad mai bine in intuneric. Caci exista iubiri care lumineaza cat un soare arzator in mijlocul verii.

miercuri, 10 octombrie 2012

Good morning, hope !!!


Stiti cine se mai trezeste alaturi de noi, dimineata devreme ??? Speranta. Adoarme odata cu noi si se trezeste odata cu noi. Ea este cea care ne face sa speram la lucruri mai bune, la o viata mai frumoasa, la iu
birea adevarata, la valori si principii. Tot ea este cea care ne ghideaza pe parcursul zilei, tinandu-ne moralul ridicat, inflorind zambete pe chipul nostru sau desenand ganduri optimiste in mintea noastra. Sunt dimineti in care te trezesti cu gandul ca ti se va intampla ceva minunat, ca vei avea parte de o zi placuta, sau pur si simplu te trezesti simtindu-te fantastic fara motiv. Motivul este speranta, care nu ne lasa nici o secunda. Si desi uneori renuntam la a mai crede, la a mai spera, e de ajuns o farama, o bataie din gene, o atingere in treacat sa ne reaminteasca ca sufletul niciodata nu renunta, ca speranta e langa noi, e cu noi, in fiecare dimineata, in fiecare minut, in fiecare zi. 

A doua sansa


A doua sansa. O oferim tuturor ? Poate. Eu nu. Nu as putea sa mai am incredere in aceeasi persoana care m-a dezamagit cu nici un chip. Nu cred ca ar fi cu putinta sa mai repar, sa mai lipesc bucatile de suflet ranit, nici nu cred ca as mai avea vointa sa incerc. Adeseori , din prea multa iubire sau dragoste, inchidem ochii si incercam sa mergem mai departe. Dar durerea nu se stinge niciodata. Si desii ochii nu mai sunt cei care plang, sufletul intotdeauna va sangera. Adeseori, din prea multa dragoste, incercam chiar imposibilul si pare sa ne reuseasca pentru cate zile, luni, de ce nu ani. Dar, la un moment dat, totul se va schimba. Chiar si sentimentele tale. Fiindca inima este un organ mult prea sensibil, mult prea inteligent ca sa poata inchide ochii tradarii, minciunii. Marturisesc ca nu am trecut printr-un astfel de moment. Pot doar sa-mi inchipui. Fie care este tata, mama, sora, frate, iubit,  iubita, prieteni, toate actiunilor lor , faptele, gandurile, ne dor in aceeasi masura. Si desi nu am simtit aceste tradari , am totusi impresia ca nu as putea sa mai privesc in ochii acelora care au uitat de principii, ca nu as putea sa mai imbratisez , sa rad, sa fiu eu insami cu ei. Pentru mine nu exista o a doua sansa. Pentru mine nu exista decat un nou inceput. Punct dupa fiecare dezamagire. Punct dupa fiecare persoana care nu a stiut sa ma aprecieze. Sunt atatia care stiu sa fie prieteni, care stiu sa iubeasca neconditionat, care stiu sa ma pastreze in viata lor fara a recurge la siretlicuri. Nu am nevoie de astfel de persoane. Nu am nevoie de astfel de sentimente. Sunt atat de seci, atat de nesatioase, inca mi se face foame de iubire, de prietenie, de liniste, de veselie imediat ce ma despart de ei. Poate ca este gresit, poate ca sunt prea egoista si prea lipsita de sentimente, insa prefer intotdeauna oamenii frumosi sufleteste, care stau langa tine indiferent de vreme, de timp, de stare. 

duminică, 7 octombrie 2012

- va urma -


Iubirile adevarate se consuma pana la ultima vapaie. Se consuma incet, patrunzator, distrugator, pana ce te lasa cu nimic. O iubire adevarata nu-ti mai lasa nimic, in afara amintirilor , ce le inghesui printre lacrimi intr-un ungher al inimii, unde numai tu stii de ele. O dragoste speciala, ca cea pe care am avut-o, nu s-a terminat cu o prietenie, pentru ca nu as mai fi putut indura prezenta ta in jurul meu, nu m-as fi putut preface fericita la gandul ca o alta imi va lua locul, ca ii vei zambi ei la fel cum faceai si cu mine, ca o vei strange in brate si ii vei sopti aceleasi cuvinte pe care le-am auzit si eu. Iubirea pe care am trait-o si simtit-o nu se mai poate transforma in nimic altceva decat in cenusa, o cenusa rosie ca focul ce ne-a consumat, o cenusa pe care vantul a imprastiat-o in mii de directii. Si da, uneori gandurile mele zboara hai hui spre tine. Si da, uneori noptile imi furi visele si ma faci sa visez frumos, linistit , ca mai apoi dimineata sa ma trezesc cu un gust amar , ca nu a fost decat un vis. Si da, inima inca mai vibreaza cand iti simte parfumul, cand iti vede privirea, cand iti asculta vorbele, dar a incetat de mult sa mai creada in happy end , sa mai spere, sa mai iubeasca . 
” A fost odata ca niciodata ”, asa incep toate povestile. Unele cunosc perfectiunea si intalnesc iubirea adevarata, altele cunosc deceptia si suferinta. Dar, fiecare dintre ele se termina intr-un final cu un /„tu ” si cu un ”eu ” care a iubit prea mult, prea profund, prea din inima. Fiecare dintre ele se termina intr-un final , unele cu ” ...si asa au trait fericiti pana la adanci batraneti ”, iar altele cu „ ... va urma.. ” . Povestea mea se incadreaza momentan intr-un final incert , in care protagonista va trebui sa invete sa depaseasca singuratatea, sa aiba din nou incredere in sentimentele ei , sa invete a iubi din nou. Si ce poate fi mai greu de atat ? Cand a dat totul si a ramas cu nimic. Si ce poate fi mai apasator ? Decat sa stii ca el este undeva aproape de tine, dar nu mai este al tau si niciodata nu ti-a apartinut. Si ce poate fi mai dureros ? Decat sa stii ca ti-ai daruit inima si tot ce ai avut mai de pret unei persoane care ti-a facut-o bucati si i-a dat drumul in bataia vantului ? 

                                                             - va urma - 

sâmbătă, 6 octombrie 2012

Story of my life


Poveste vietii mele incepe undeva la tara, intr-o superba zona de munte, unde oamenii sunt frumosi atat la trup cat si la suflet, unde veselia li se citeste in priviri si unde ai senzatia ca totul este magic. Aici m-am nascut eu. Aici am crescut , visand si semanand in suflet emotii si multe amintiri. Aici isi are inceputul povestea vietii mele. Asta in cazul in care mi-as fi scris-o. 
Ziua de sambata m-a prins dupa mult timp, acasa la mine. Si desi Bucurestiul este noua mea casa de peste 7 ani, nu a reusit sa-mi castige sufletul in privinta asta. Pentru mine , acasa , intotdeauna va fi acel loc minunat, splendid, rural, in care m-am nascut si in care m-am dezvoltat. In fiecare zi , imi scriu o noua pagina din povestea mea. In fiecare zi mai adaug un fragment, si inca unul, ca mai apoi sa constat cu uimire ca este intr-adevar viata mea , si ca totul este o poveste reala. Imi doresc pentru povestea mea un deznodamant fericit, asa cum oricine isi doreste. Si zi de zi , in timp ce scriu povestea vietii mele cu pasiune si ardoare, nu am in suflet decat un singur scop, sa scriu frumos, sa rescriu acolo unde am gresit, sa adaug nu numai pasiune ci si intelegenta randurilor, sa am la final cea mai frumoasa poveste, cel mai dorit final. 
Cu totii ne dorim sa avem o poveste frumoasa. Speciala. Diferita de a celorlalti. Si daca citim cu atentie paginile trecututului si cele ale prezentului constatam ca tocmai alegerile noastre fac din povestea noastra o adevarata capodopera. Am iubit, am trait emotii, am cazut, am fost singuri, am cunoscut dezamagiri, am dat peste oameni falsi, toate astea fac parte din paginile povestii. Modul in care scriem , in care punem punct unui anumit capitol, este ceea ce face din povestea noastra una speciala. Si ar mai fi un motiv. Acela ca este povestea noastra. Noi o scriem in fiecare zi, cu fiecare lacrima, cu fiecare gand, cu fiecare vorba sau gest. Sentimentele noastre reflecta stilul de a scrie. 
Nu-mi doresc decat puterea de a scrie mai departe povestea mea. Si sa sper ca intr-un final alegerile mele vor fi cele potrivite, iar sfarsitul asa cum mi-l doresc. 

vineri, 5 octombrie 2012

Never too late



Ne este teama de necunoscut. Iubim cu teama si astfel pierdem cele mai frumoase momente , mizand pe gelozie, si alte tertipuri ascunse. Ne avantam in situatii incerte , care nu promit nimic, doar fiindca asa au procedat si cunoscutii nostri. Uitam sa fim noi insine, uitam ca suntem cat se poate de diferiti si speciali in felul nostru, uitam ca menirea noastra in aceasta viata este sa cautam sa fim fericiti. Cand o sa realizam ca timpul este prea scurt, cand o sa realizam ca vanam himere, sau ca ne irosim sentimentele pe oameni care nu merita nimic. Poate ca este timpul sa ne trezim. Poate ca este timpul sa incetam sa ne mai jucam astfel cu vietile noastre. Poate ca este timpul ca fantezia sa ia sfarsit, sa deschidem larg ochii si sa realizam ca trebuie sa facem ceva. Nu este niciodata prea tarziu sa o luam de la capat, sa inchidem capitole, sa punem capat povestilor de dragoste care nu duc nicaieri, sa pasim in realitate. Nu va fi prea tarziu decat atunci cand va fi prea tarziu.

Hope for love


Alegerile noastre in iubire sunt stranii. Deciziile pe care le luam si care ne afecteaza in mare masura sunt cat se poate de ciudate. Descopar, tot mai mult , cu fiecare zi , o teama teribila de iubire. Sau mai degraba de lipsa iubirii in viata noastra. Ne atasam de persoane total opuse noua, care nici nu ne dau importanta cuvenita, doar de teama de a nu ramane singuri. Ne declaram dragostea absoluta unor persoane care nici nu merita si nici nu-si doresc o astfel de iubire. Este foarte greu de gasit o iubire curata, adevarata, inocenta, care nu cunoaste minciuna, tertipurile , gelozia, trucurile pe care le cunoaste iubirea egoista. Este extrem de rara. Poate fi comparata cu o bijuterie scumpa, pe care ti-o doresti nespus de mult, dar pe care o privesti tacuta de partea cealalta a vitrinei fiindca nu ai posibilitatea de a ti-o insusi. Asa este si cu iubirea adevarata. Speram la ea toata viata, tanjim dupa caldura si forta ei, si atunci cand nu o traim, suntem dezamagiti si ne agatam de orice si oricine. Nu mai conteaza langa cine dormim noaptea, nu mai conteaza nici daca este o relatie pasagera atata timp cand nu esti singur/a. Dar iubirea asta, inselatoare , pe care nici nu o pot numi iubire, nu va tine de cald mult timp. Constientizarea faptului ca in tot acest timp , chiar daca ati fost doi, te-ai simtit singur, este resimtita ca o durere. Ne credem invinsi, sau blestemati, niste paria care nu vor cunoaste iubirea. Dar, chiar daca ar fi asa, tot nu mi-as da sentimentele unui om pentru care nu valorez mai mult decat un corp bun si atat, sau unui om care nu simte nimic pentru mine. Sentimentele adevarate sunt numai pentru o dragoste deosebita , speciala. De aceea, nu inteleg de ce exista invidie, gelozie, minciuni , intr-o relatie. Intre doi oameni care au cunoscut si trait sentimente sincere de iubire, acestea din urma nici nu exista. Iar intre doi oameni care nu vor decat sa simta placere si atat, nu inteleg de ce ar exista tertipuri si alte nimicuri la fel de urate. Din nefericire timpul care trece, involuntar, nu ne este de nici un ajutor. Parca tot mai rau accentueaza starea de singuratate, parca mai rau ne impinge in bratele unor persoane nepotrivite. Doar noi putem sa ne ajutam, reflectand la ceea ce ne dorim si ceea ce avem din lasitate. La fel ca si pentru fericire, si pentru iubire trebuie sa luptam, sa speram, sa ne bucuram de fiecare moment, fie el de singuratate sau in compania prietenilor. Nu trebuie sa disperam, nici sa facem alegeri pripite. Nu trebuie decat sa avem sufletul deschis, si mintea pura, si dragostea va intra in vietile noastre atunci cand vom fi  pregatiti. Nu este niciodata tarziu pentru iubirea adevarata. Si speranta va exista intotdeauna, pentru cei care continua sa creada in ea.

luni, 1 octombrie 2012

Necesarul vietii


Imi place sa cred ca tot ce mi-am dorit sta chiar langa mine. Imi place sa cred ca oamenii cu care m-am inconjurat si pe care ii numesc prieteni sunt tot ce imi trebuie, si prietenia lor este una adevarata. Imi place sa cred ca e timpul sa ma bucur de tot ce am, si ca a sosit momentul potrivit pentru a-mi declara iubirea pentru ei,  apreciindu-i la adevarata valoare, asa cum poate nu am facut-o niciodata. Ma simteam multumita stiindu-i acolo, si intotdeauna am cautat sa descopar alti oameni minunati, sa-mi fac alti prieteni. Am scapat din vedere valoarea celor pe care ii am alaturi de ani buni, in incercarea mea egoista de a descoperi si alte suflete compatibile cu al meu. Viata mi-a aratat ca poate fi de ajuns ceea ce ai in momentul de fata, ca poti sa te opresti din alergat si sa te odihnesti pe pajistea din fata ta. Pajistea mea sunt toti acei care ma iubesc neconditionat, care m-au acceptat asa cum sunt, fara sa fiu nevoita sa par altcineva, care ma iubesc si ma sprijina ori de cate ori am nevoie sa-mi rastorn sacul cu greutati si ganduri negative. Imi place sa cred ca am tot ce imi trebuie , si ca ei, sunt tot ”necesarul” de care dispun pentru o viata cu happy end.

sâmbătă, 29 septembrie 2012

Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.


Societatea zilelor noastre ne indeamna spre schimbare. De la vestimentatia care ar trebui purtata, la muzica care ar trebui ascultata, la mancarea care ar trebui inclusa in meniul nostru, la genul de oameni cu care ar trebui sa ne intalnim, societatea ne influenteaza in primul rand modul de a gandi, si apoi modul de a actiona. Tot mai multi dintre noi, cred ca se pune accent doar pe un anumit model si altfel nu gasim multi originali. Oamenii au incetat sa mai fie ei insisi, poate fiindca nu mai sunt la moda, sau poate ca par deplasati.
Este foarte important sa ai in vedere anumite aspecte. Schimbarea este buna, atunci cand vine din proprie initiativa, cand te transforma intr-o persoana mai buna, cand te face sa renunti la defecte, la vicii. Si spun din toata inima, da, acestui fel de schimbare. Dar, spun nu, categoric , unui alt mod de a te schimba. Acelui mod care pune accent pe exterior, acelui mod care te vrea slaba, cu silicoane si botox, care nu vrea sa asculti manele sau muzica populara fiindca pari un taran, care nu vrea sa poarte decat haine de firma ca sa pari mai cool, sau sa mergi in cluburi pentru a fi in ton cu ceilalti. In privinta asta nu sunt de acord. Fiecare este liber sa poarte ce doreste, sa asculte ce-i place, sa faca tot ce-i trece prin cap, fara teama de a fi judecat, sau luat in ras. Fiecare ar trebui sa-si poarta cu mandrie originalitatea, unicitatea. Nu conteaza cine esti, care iti sunt prietenii, ce job ai, sau daca esti sarac sau bogat, tot ce conteaza este sa te simti bine, sa te simti liber, sa fii fericit ca esti ceea ce esti. Nu te schimba, doar fiindca nu te incadrezi in standardele celorlalti. Prietenii adevarati nu au astfel de sentimente, ei te vor primii intotdeauna cu bratele deschise. Fii unic, fii tu insuti !!!

Fericirea nu este ceva gata facut. Ea vine din propriile tale actiuni.


Cu totii ne gandim la aceleasi lucruri : la teluri, la marea iubire, la o cariera stralucita, la propria fericire. Cu totii facem sacrificii, luptam din rasputeri, ne zbatem, tocmai ca la final sa putem spune ca am facut tot ce se putea. Sa atingi fericirea nu este un lucru dificil sau imposibil, se intampla chiar multora dintre noi. Care este raspunsul ? Care este cheia ? Chiar propriile noastre actiuni. Chiar propriile noastre ganduri si sentimente. Ele ne aduc mai aproape ca niciodata de fericire. Si este suficient sa fii constient de asta, este suficient sa te bucuri de tot ce e frumos in viata ta, ca sa constati ca si tu esti unul dintre acei oameni deosebiti care au fost binecuvantati cu un strop de fericire. Se spune, ca nu e bine sa fii multumit. Ca trebuie sa vrei si mai mult decat ai. Si poate ca e adevarat. Insa, cateodata este bine sa te multumesti cu ceea ce ai, chiar daca este putin, chiar daca nu este tot ce ti-ai dorit. Fericirea completa nu vine toata odata, te lasa sa astepti, sa o doresti, sa fii pregatit. Ea se arata numai oamenilor cu adevarat deosebiti, numai acelora care cunosc insemnatatea iubirii adevarate, a prieteniei, a valorilor umane, a bunatatii , a generozitatii. Nu toata lumea are parte de fericire absoluta, dar toti avem parte de cate o farama din ea. Se observa pe chipurile indragostitilor ca o lumina calda si blanda, in inimile celor care-si iubesc si ajuta prietenii , in zambetul acelora care stiu ce inseamna sa te bucuri de fiecare zi. Depinde de noi, ce alegem, ce inteprindem pentru propria fericire. Eu aleg sa ma bucur de fiecare moment, de fiecare zi, de fiecare persoana care imi travserseaza viata si ajunge sa faca parte din ea. Caci fericirea o datoram si acelora care ne fac mai buni, mai iubitori, mai speciali, care aduc lumina si caldura in vietile noastre, acelora care intra in inimi si o umplu cu sentimente adevarate.

marți, 25 septembrie 2012

O lume altfel, un timp anume





Lumea asta e atat de plina de tristete si suferinta, incat trebuie sa ne bucuram de orice lucru frumos care ne iese in cale, fie ca este o persoana, fie ca este o vorba buna, fie ca este o imbratisare sosita in momentul potrivit. Nu trebuie sa cautam mereu un motiv pentru a fi fericiti, fiindca viata este scurta si poate lua multe intorsuri. Simtim nevoia de a plange, cateodata, este de inteles. Traversam atatea stari, atatea sentimente, incat la un moment dat ne simtim confu
zi si speriati. Dar, trebuie sa stim si momentul in care sa punem punct, sa o luam de la capat, sau pur si simplu sa luam fraiele in maini si sa incepem sa traim cu adevarat viata. De cate ori am oferit a doua sau chiar a treia sansa unei persoane care a continuat sa dezamageasca ? Poate intre timp am pierdut un prieten adevarat. De cate ori ne-am indoit de noi si ne-am retras in singuratate ? Poate de prea multe ori. De cate ori ne-am certat sau ne-am suparat din motive puerile pe cei dragi, si am pierdut timp pretios lasand timpul sa curga intre noi, fara a lua nici o masura ? Si pe zi ce trece, pierdem tot mai mult. Poate ca a venit si timpul in care intrebarile, ingrijorarile, tristetile, durerile si toate sentimentele negative sa fie lasate in urma. Poate ca e timpul sa readucem speranta in inimile noastre, pentru a face lumina si a imprastia caldura si optimism. Poate ca a sosit vremea viselor mari , a telurilor inalte, a sperantei fara margini, a iubirii fara capat.

duminică, 23 septembrie 2012

Sinceritatea - un dar tot mai rar




Iubesc persoanele sincere. Poate si pentru faptul ca sunt din ce in ce mai putine. Poate si pentru faptul ca ele sunt acelea care iti deschid ochii de fiecare data asupra unui lucru care-ti scapa din vedere. Ii respect pe acesti oameni, carora nu le pasa de gandirea celor din jurul lor, si chiar daca vorbele lor scormonesc adanc in sufletul nostru pe moment, ele ne fac un mare bine. Tare mult mi-as dori sa fiu inconjurata numai de oameni carora nu le e teama sa spuna ce gandesc, carora nu le pasa de cat de bine ar putea sa arate in ochii celorlalti, sau cat de multi prieteni ar putea sa aiba, daca nu ar fi atat de sinceri si atat de transanti. Poate ca , in timpurile acestea crude si egoiste in care traim, sinceritatea nu este bine vazuta. Si poate ca sufletele acelea sincere si oneste, care spun adevarul inainte de toate , ajung sa piarda mult mai mult decat ar face-o omitand sau ocolind adevarul. Dar, tocmai acesti oameni sunt atat de greu de gasit. Si tocmai , pentru acest lucru sunt atat de recunoscatoare. Pentru faptul ca am langa mine o astfel de persoana, care ma priveste in ochi si imi spune cuvinte dureroase dar adevarate. Si oricat de mult m-ar durea sinceritatea, mult mai mult m-ar durea minciuna sau omisiunea. Si apreciez aceasta persoana, ca pe un dar binevenit si neasteptat in viata mea. Si nu pot sa-i rasplatesc sinceritatea si gandurile curate, decat cu adevar si prietenie , si sa sper ca va fi de ajuns.

vineri, 21 septembrie 2012

Zbor prin viata ...



Te-ai nascut cu aripi !!! De ce preferi atunci, sa te tarai prin viata ? Rumi
Prima data cand am citit acest citat, am ramas blocata si cred ca pret de cateva secunde am meditat la insemnatatea lui. Tind sa-i dau dreptate, dar numai eu stiu cat efort si cata vointa presupune acest lucru. E usor sa spui , de ce te tarasti si nu zbori , dar e atat de greu atunci cand realmente doresti asta. Cine nu ar vrea sa zboare ? Cine nu ar vrea sa aiba un zbor lin si fara probleme ? Chestia este ca, indiferent cat de mult ne-am dori sa nu ne pese, ne pasa. Ne pasa de probleme, de persoane, de sentimente, de situatii dificile si ne ingrijoram aproape din orice. Incercam totusi sa ne mentinem la suprafata, sa continuam drumul chiar daca o facem taras. Cred ca de fiecare data cand reusesc sa rezolv o situatie dificila, sau sa depasesc o probleme, imi spun cu voce tare, imi poruncesc de fapt sa nu mai pun atat de repede la suflet, sa ma las in voia sortii, in voia lui Dumnezeu, si totusi o comit. Ma ingrijorez, ma framant, si obosesc efectiv incercand sa caut o iesire. Poate ca sunt un caz pierdut, sau poate ca oricat de mult am incerca sa nu mai luam asupra noastra tot acest bagaj, plecam la drum cu el. Cu toate ca ne ingreuneaza zborul. Cu toate ca ne darama. Poate ca nu pot sa fiu altfel, dar nu pot sa nu ma intreb daca exista altfel de oameni. Oameni pe care grijile si problemele zilnice nu-i apasa, oameni care plutesc undeva deasupra tuturor acestor necazuri si reusesc sa zboare lin , spre orizont.

duminică, 16 septembrie 2012

Toamna sufletului meu


Incerc din rasputeri sa nu raspund toamnei cu melancolie. Incerc sa scot zambete la iveala , zambete care sa stearga tristetea si sutele de ganduri ce-mi aluneca prin minte. Incerc de asemeni sa alung toate acele indoieli care-mi incoltesc in suflet, toate acele intrebari la care nu am nici un raspuns.
Toamna nu este numai un anotimp, ci un semn de intrebare. Te face sa meditezi asupra trecutului, asupra deciziilor, asupra ta. Auriul superb al toamnei imi readuce in gand, amintiri si emotii trecute. Pana si vantul care sufla a pustiu imi readuce in suflet franturi dintr-o iubire sfarsita. Frunzele imprastiate care incotro, imi aduc aminte de suferinta si durerea mea, de felul in care am fost aruncata si spulberata in mii de directii de visele si dorintele mele, de iluziile in care credeam cu naivitate. Daca am platit pentru toate acestea ? Oh, da...si pretul a fost prea mare si durerea imensa. Dar toate au trecut, asa cum au trecut si anotimpurile. Nu sunt decat o frunza in vant, care pluteste la intamplare, si care uneori se ridica deasupra tuturor iar apoi coboara obosita. Incerc din rasputeri sa nu ma las prinsa de aerul mohorat, de ceata umeda, de vantul rece, insa afara e frig ca si in sufletul meu. S-a lasat toamna.

duminică, 9 septembrie 2012

Cum ar fi fost, daca ...?



Nu pot sa nu ma intreb, cum ar fi fost , daca pasii nostri nu s-ar fi intalnit pe acelasi drum , toamna trecuta . Nu pot sa nu ma intreb cum ar fi fost daca nu m-as fi intors la strigarea ta, daca mi-as fi continuat drumul. Nu pot sa nu ma intreb, daca astazi mai sufeream, mai simteam, mai traiam aceleasi emotii, aceleasi sentimente, aceleasi tristeti si dezamagiri. Nu pot sa nu ma intreb, cum ar fi fost daca nu te iubeam din tot sufletul , daca nu ma daruiam trup si suflet, daca nu ti-as fi dat totul. Oare, cum ar fi fost ? In urma a ceea ce a fost nu a ramas nimic, in afara intrebarilor si a multelor amintiri. Unele atat de triste, altele atat de frumoase. Si totusi, nu credeam sa ma intreb vreodata cum ar fi fost daca nu te-as fi cunoscut. Dar, astazi, toamna pare ca aduce cu ea tot felul de emotii si amintiri, tot felul de ganduri si intrebari si imi rascoleste mai mult ca niciodata trecutul. Te readuce inapoi in mintea si in sufletul meu, si totul devine mai greu si mai obscur. Fiindca mi-am dorit sa mi te pot sterge din minte si nu am reusit. Nici dupa atata timp. Si nu stiu cand o sa pot apasa tasta delete fara a-mi fi teama ca te voi pierde desi tu ai plecat de mult. Si intrebarile continua sa rasara, fara sa le pot opri. Cum ar fi fost daca, te-as fi uitat in secunda in care mi-ai frant inima, daca te-as fi putut smulge cu tot cu radacina din inima mea in clipa in care a rasarit prima lacrima in ochii mei ? Nu stiu…probabil mai bine, mai usor. Si raman cu toamna in suflet, si cu intrebari fara raspuns pe care vantul le imprastie in toate directiile …cum ar fi fost, daca ….? 

luni, 3 septembrie 2012

Suflet curat



“Sa-ti tii sufletul curat, asa cum iti este camasa de duminica” . 


Este una dintre cele mai adevarate zicale, si poate una dintre cele mai importante. Cati dintre noi se poate mandri cu un suflet alb, curat, nepatat, parfumat ? Cati dintre noi am facut tot ce am putut ca el sa ramana la fel de pur si frumos ca la inceput ? Cati dintre noi am incercat sa indepartam aceste pete care uratesc camasa ?
Foarte putini. Intr-o lume in care nu se mai pune pret pe valoare, pe calitati, pe morala, trebuie sa supravietuim. Si o facem, dar sufletul nostru este din nefericire pretul suprem pe care trebuie sa-l platim. Pentru ca nu mai stim sa fim generosi, pentru ca nu mai cunoastem bunatatea , pentru ca etichetam oamenii dupa ambalaj, pentru ca am invatat sa nu privim dincolo de aparente, pentru toate aceste lucruri si pentru multe altele, sufletul nostru a cunoscut murdaria. In zadar incercam acum sa lustruim , sa indepartam totul, fiindca petele au intrat deja in tesatura si nu vor mai iesi indiferent de straduinta noastra. Tot ce putem face este sa luptam impotriva acestei murdarii. Sa nu-i mai permitem sa ne atace si sa se aseze comod in sufletul nostru. Tot ce putem face este sa invatam din nou alfabetul iubirii pentru semeni, sa ajutam, sa intelegem, sa iubim, sa oferim din suflet, sa fim recunoscatori. Sa invatam odata pentru totdeauna ca cel mai bun detergent pentru suflet este credinta si sa facem totul pentru a avea un suflet cat mai curat.

duminică, 2 septembrie 2012

Sufletul pereche



“Sufletul-pereche este cea mai importanta intalnire cu un om. Este omul-oglinda, omul care te scapa de prejudecati si te obliga sa te vezi asa cum esti, omul care nu te lasa sa te mai minti si care trage de tine sa te curete, sa te dezobisnuiasa de tot ce e fals in tine si in jurul tau”

Cand am dat cu ochii de acest citat mi s-a parut intr-un fel ca mi-a fost destinat mie. Si poate intr-un anume fel , este destinat tuturor celor care au crezut ca si-au gasit sufletul pereche iar apoi au trecut prin chinurile dezamagirii descoperind ca s-au inselat amarnic. Sufletul pereche este poate cea mai mare dorinta a noastra, inca de cand suntem copii. Crestem cu visul de a avea langa noi acea fiinta speciala care sa dea culoare si sens vietii noastre. Si cand descoperim ca nu a fost decat o simpla copie si nu originalul, ne pierdem increderea si speranta in iubire. Suferim, ne indepartam de lume, ne racim de persoanele dragi, ne pierdem increderea in noi. Singuratea este o necesitate in acele momente , este ca un leac pentru sufletele ranite. Si apoi, dupa ceva timp, incetam sa ne mai plangem de mila. Si speranta se naste din nou in sufletul nostru, care nu mai sangereaza dar poarta totusi cicatricile unei imense dezamagiri. Si poate ca suntem mai rezervati, mai tacuti, mai retrasi, insa sufletul nostru a prins din nou aripi. Si se deschide atat de frumos , ca un boboc de trandafir la adierea vantului , asteptand sa primeasca mangaierea sufletului potrivit. Daca este atingerea potrivita atunci ne vom transforma in cel mai superb fluture si vom zbura peste toate dezamagirile si tristetile trecutului, peste toate amintirile si lacrimile dureroase si o vom putea lua de la inceput. Sufletul pereche detine aceasta putere. 

sâmbătă, 1 septembrie 2012

O simpla alegere ne poate schimba viata



Cu cat traiesti asa cum iti place, asa cum simti, cu atat ti se va parea viata mai frumoasa, mai plina, mai completa. In primul rand tu trebuie sa fii multumit de viata pe care o duci, de ritmul in care iti desfasori zilele, de felul in care se succed orele. De cele mai multe ori ne lasam coplesiti de griji, uitam sa traim asa cum ne place si asa cum ne dorim. Ne indepartam de visele noastre, de dorintele noastre. de tot ceea ce ne-am dorit pentru noi. Este timpul sa pasim spre viitor, traind in prezent si nu in trecut. Este timpul sa decidem ce este cu adevarat important pentru noi si sa luam masuri. Alegerea ne apartin, la fel si urmarile. Nu cred ca ti-ai dori sa ajungi la o anumita varsta si sa constientizezi ca nu ai indeplinit nici unul dintre punctele tale de pe wishlist. Nu te lasa invins sau dat deoparte de probleme, nu te lasa strivit de propriile temeri ci ia atitudine. Invata sa-ti depasesti frica de necunoscut si urmeaza-ti nestingherit calea dorita. Iti doresti o cariera de succes ? Fa-o ! Iti doresti sa calatoresti intr-o tara indepartata ? Ce mai astepti ? Iti doresti sa zbori cu parasuta sau sa innoti goala in mare ? Daca te face fericit sau implinit , nu ezita. Asta este cine esti tu cu adevarat. Acestea sunt lucrurile care ne diferentiaza unii de alti si ne fac unici. Nu trebuie sa asteptam sa avem o viata implinita si fericita. Tot ce trebuie sa facem este sa luam atitudine. 

Dezamagire ...


Greseala mea in dragoste a fost ca am iubit enorm si m-am dedicat complet lui. I-am vegheat somnul risipindu-i visele urate, l-am incurajat , i-am inteles nebuniile de moment si nevoia de libertate, dar totusi nu a fost suficient. Nimic din ce am facut nu a fost indeajuns sa salveze iubirea noastra. Nu am dorit de la el nici mese la restaurante de lux, nici plimbari in insule exotice , nici cadouri scumpe, nu am dorit decat iubire si suport. Nu am primit nici una nici cealalta si intr-un final , epuizati de atatea incercari am decis ca pasii nostri si-au gasit drumuri diferite. Nu credeam ca o sa fie atat de greu, mai ales la inceput cand tot ce aveam in minte era el. Pana si aerul pe care-l respiram ii purta parfumul. Noptile era cel mai greu. Orele se scurgeau atat de incet, mai mult parea sa se tarasca iar diminetile fara el mi se parea un chin, obisnuita fiind sa ma trezesc in bratele lui. Mi-a luat ceva timp sa ma refac, sa ma adun bucatica cu bucatica si sa ma lipesc la loc. Nu mai sunt aceeasi chiar daca bucatile s-au lipit cumva, insa cred ca sunt mai puternica decat eram. Am inteles si am invatat multe lucruri. Dezamagirea, lacrimile si amintirile frumoase din trecut te invata atatea. Si am invatat ca ceea ce am crezut ca este iubire nu a fost decat o farama din ce speram eu sa fie, si inca mai sper sa o intalnesc candva. Acea iubire matura, care te protejeaza fara sa te inlantuie , care te ocroteste fara sa te faca prizoniera, care te incurajeaza si iti ofera tot ce ai nevoie. Inca mai sper la acea iubire pura, calma, in care amandoi danseaza acelasi vals, in care amandoi devin o singura pereche. Si poate, intr-adevar, o sa dureze un timp pana ce o sa cunosc persoana potrivita, insa o sa astept cu rabdare. Uneori nerabdarea ne trimite in bratele nepotrivite si ajungem sa oferim totul fara sa clipim, fara sa ne asiguram ca suntem iubiti. E nevoie de mult mai mult decat o simpla potrivire fizica. E nevoie de acel ceva care sa atinga si sufletul tau si sufletul lui in acelasi timp. 

joi, 30 august 2012

Ganduri suspendate



Cel mai frumos lucru in viata