luni, 6 februarie 2012

Fericirea va obosi doar atunci cand se va odihni suferinta...niciodata.


Chiar daca au fost momente cand am regretat tot ce mi s-a intamplat in viata, trebuie sa recunosc ca am fost si fericita. Putina cat a fost, fericirea si-a lasat amprenta in sufletul meu, l-a facut sa viseze, sa spere, sa iubeasca. Si am invatat sa privesc dincolo de toate acestea, sa ma schimb, sa renasc. Groaznice sunt momentele cand fericirea aduce cu ea suferinta, cand te chinuie fara mila, cand nu te lasa sa mergi mai departe, dar mai teribila este singuratatea care nu te lasa sa uiti. Se inchide la tine in suflet si il macina atat de rau incat te simti bolnav, si vrei sa zaci. Nu iti mai aduci aminte de momentele frumoase, de clipele cand te simteai atat de fericit, de vremea cand visai cu ochii deschisi . Chiar daca fericirea este scurta, ea exista undeva in sufletul nostru, asteptand sa fim pregatiti pentru ea. Si cand ne asteptam mai putin ne va mangaia cu bucurie si veselie si va alunga tristetea din jurul nostru. Chiar daca ne doare, trebuie sa ne detasam de tot ce ne intristeaza, sa ne curatam sufletul de rani vechi, sa lasam sa intre armonia si pacea in viata noastra. Caci nimeni nu-si doreste sa sufere, sa traiasca in singuratate... toti dorim acelasi lucru ...fericirea.

Un comentariu: