marți, 21 februarie 2012

Iubesc pământul de sub picioarele tale şi aerul de deasupra capului tău, şi orice obiect pe care îl atingi, şi fiecare vorbă pe care o rosteşti. Iubesc toate privirile tale, toate faptele şi toată făptura, aşa cum eşti.



"Cat a durat sarutul nostru n-o sa stiu niciodata. A fost unul dintre acele momente pe care nici un om de stiinta nu va putea vreodata sa-l reduca la cifre exacte, oricat ar incerca. Tot ce stiu e ca, atunci cand, in cele din urma, lumea s-a intors inapoi, ca-ntr-un vartej, de undeva incantator de departe, era mai luminoasa, mai pretioasa decat fusese vreodata inainte. De fapt, a fost ca si cand intregul cosmos suferise o transformare extrema fata de ultima data cand il privisem eu... sau poate ca pur si simplu inainte nu privisem niciodata cum trebuia." 
{Anne Fortier }

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu