Imi place sa cred ca tot ce mi-am dorit sta chiar langa mine. Imi place sa cred ca oamenii cu care m-am inconjurat si pe care ii numesc prieteni sunt tot ce imi trebuie, si prietenia lor este una adevarata. Imi place sa cred ca e timpul sa ma bucur de tot ce am, si ca a sosit momentul potrivit pentru a-mi declara iubirea pentru ei, apreciindu-i la adevarata valoare, asa cum poate nu am facut-o niciodata. Ma simteam multumita stiindu-i acolo, si intotdeauna am cautat sa descopar alti oameni minunati, sa-mi fac alti prieteni. Am scapat din vedere valoarea celor pe care ii am alaturi de ani buni, in incercarea mea egoista de a descoperi si alte suflete compatibile cu al meu. Viata mi-a aratat ca poate fi de ajuns ceea ce ai in momentul de fata, ca poti sa te opresti din alergat si sa te odihnesti pe pajistea din fata ta. Pajistea mea sunt toti acei care ma iubesc neconditionat, care m-au acceptat asa cum sunt, fara sa fiu nevoita sa par altcineva, care ma iubesc si ma sprijina ori de cate ori am nevoie sa-mi rastorn sacul cu greutati si ganduri negative. Imi place sa cred ca am tot ce imi trebuie , si ca ei, sunt tot ”necesarul” de care dispun pentru o viata cu happy end.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu