Suflet curat

“Sa-ti tii sufletul curat, asa cum iti este camasa de duminica” . 

Este una dintre cele mai adevarate zicale, si poate una dintre cele mai importante. Cati dintre noi se poate mandri cu un suflet alb, curat, nepatat, parfumat ? Cati dintre noi am facut tot ce am putut ca el sa ramana la fel de pur si frumos ca la inceput ? Cati dintre noi am incercat sa indepartam aceste pete care uratesc camasa ?

Foarte putini. Intr-o lume in care nu se mai pune pret pe valoare, pe calitati, pe morala, trebuie sa supravietuim. Si o facem, dar sufletul nostru este din nefericire pretul suprem pe care trebuie sa-l platim. Pentru ca nu mai stim sa fim generosi, pentru ca nu mai cunoastem bunatatea , pentru ca etichetam oamenii dupa ambalaj, pentru ca am invatat sa nu privim dincolo de aparente, pentru toate aceste lucruri si pentru multe altele, sufletul nostru a cunoscut murdaria. In zadar incercam acum sa lustruim , sa indepartam totul, fiindca petele au intrat deja in tesatura si nu vor mai iesi indiferent de straduinta noastra. Tot ce putem face este sa luptam impotriva acestei murdarii. Sa nu-i mai permitem sa ne atace si sa se aseze comod in sufletul nostru. Tot ce putem face este sa invatam din nou alfabetul iubirii pentru semeni, sa ajutam, sa intelegem, sa iubim, sa oferim din suflet, sa fim recunoscatori. Sa invatam odata pentru totdeauna ca cel mai bun detergent pentru suflet este credinta si sa facem totul pentru a avea un suflet cat mai curat.