duminică, 24 iunie 2012

Curcubeul sperantei



În miez de viață putem alege singuri să dăm culoare universului propriu spălând sub jetul uitării paleta de griuri, ca apoi să desfacem peste paleta curată, tuburi de vopsea proaspătă. Doar fericirea aduce cu ea curcubeul cu adevărat colorat. Atunci când iubim, nuanțele ce ne învăluie inima, pulsează viață, iar amintirile ce vin dinspre viitor sunt cel mai frumos pastel. Cel pe care-l iubim azi sau mâine are sufletul pictat în culorile dragostei iar fostele iubiri rămân undeva în urmă ca niște simple griuri a căror culoare a fost ștearsă de tristeți sau trădări. Dacă ajungem să pătăm o poveste de iubire, înșelând, tabloul va rămâne pictat în nuanțe fade iar cenușiul din suflet se va închide în umbra tristeților până la negru, prevestind moarte. Când paleta sufletului e din nou curată apare un nou început, un nou curcubeu, o nouă promisiune…
Emilia Constantin

2 comentarii:

  1. Cat de frumos.Iti citesc cu drag postarile.Astept si ceva scris de tine.Viziteaza-ma in caz ca-ti doresti sa ma citesti.Te voi astepta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc din suflet :) Fii sigura ca voi trece si pe la tine :* In caz ca vrei sa citesti si postari de ale mergi la etichete - ganduri . Acolo sunt postari care imi apartin. Te poop si o zi minunata , iti doresc :)

    RăspundețiȘtergere