Sopteste-mi ceva, dar atat de incet, incat sa te aud doar cu sufletul.

Te priveam adesea cum dormeai si fara sa vreau te-am memorat. Mi te-ai intiparit atat de adanc in suflet si in gand , incat esti pretutindeni , cale de un vis. E de ajuns sa inchid ochii ca sa-ti vad chipul in diferite ipostaze : obosit, jucaus, ganditor, suparat, ironic, fermecator. Te stiu pe de rost si te cant cand nu esti cu mine. Iti cant ochii negri misteriosi , zambetul usor timid si dulce, imbratisarile puternice dar pline de gingasie. Adorm cu tine si iti simt mangaierile chiar daca esti departe, fiindca ele sunt in sufletul meu , in mintea mea, in gandurile mele. Te privesc si acum , dar numai intarzii cu privirea peste chipul tau fiindca te-am invatat deja pe de rost. De fapt , acum trebuie sa visezi si sa ma strangi langa tine. Cred ca si tu m-ai invatat pe de rost fiindca stii dinainte cand vreau sa fiu sarutata.