miercuri, 1 februarie 2012
Ajungem sa iubim nu gasind o persoana perfecta, ci invatand sa vedem o persoana imperfecta ca fiind perfecta.
Priveste apusul cuvintelor care striga sau vor sa taca si asculta-mi soaptele necuvintelor mele ce vor sa-ti spuna cat de mult te iubesc chiar si atunci cand pe buze e frig si peste tot e numai durere sau instrainare si asta nu fiindca lumea ar fi straina de oameni, ci exact invers, oamenii se vor straini de lume fiindca daca ar iubi-o si ar intelege-o ar realiza ca ar trebui sa fie ceea ce nu sunt, adica, putin mai mult oameni, putina mai multa iubire si profunzime. Oare cere aceasta lume prea mult pentru a fi inteleasa?
Sorin Cerin
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu