Aş vrea să uit o clipă că m-am născut şi să încep în acel moment să trăiesc.

Tăcut, gândul răsare, priveşte în jur, te vede şi se ascunde. Năvalnic, gândul ţâşneşte şi te caută. Gingaş, gândul străbate spaţiile şi priveşte în jur; sunt lumini ce îi arată drumul, e o căldură de palme strânse la piept. Toate gândurile mele sunt o parte din tine şi tu eşti energia ce îmi încălzeşte sufletul. Uneori e nevoie de atât de puţin pentru a fi fericit.
Mariana Fulger