luni, 13 februarie 2012
Plangi cu sufletul, fara a ti se umezi ochii.
Ne-am pierdut din nou , ne-am ratacit printre lacrimi, printre promisiuni, printre minciuni. Ne-am pierdut in imensitatea singuratatii, in negura tristetii. Unde sunt visele noastre ? Unde sunt dorintele ? Unde e iubirea ? Oare totul a fost o iluzie ? Ne-am pierdut sufletele ratacind printre strazile pustii ale amaraciunii. Nu am stiut sa ascultam iubirea si azi am pierdut-o. Azi si eu si tu suntem doua suflete pustii care au uitat sa se iubeasca mai presus de orice. Azi , suntem doi straini care au impartit o mare iubire, doi straini care se privesc tacut si inteleg totul. Inteleg ca s-au pierdut pentru totdeauna si impart aceleasi lacrimi amare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
foarte profund...iubirea e o mangaiere a vietii,ce te inalta pe culmi nevazute,dar care poate sa iti dea drumul mult prea brusc...iubirea se plateste cu durerea inimii...
RăspundețiȘtergereesti o scriitoare grozava si sa sti ca te admir foarte mult:x
Iti multumesc si te mai astept. Sa stii ca si tu scrii foarte bine. Iti urmaresc cu placere postarile.Te poop :)
RăspundețiȘtergere