Paşii tăi pe nisip – abisuri în care dorinţa se scurge la orice pas. Merg în urma ta şi îi culeg fără să bagi de seamă. Am sânul plin de fire de nisip răcoros şi nu e deloc rău. Mă iei de mână şi mergem plutind pe plajă; îţi spun să mă iei în spate şi tu mă iei; alergi cu mine ca un căluţ alb. Te ţin pe după gât şi te sărut pe obraz; te opreşti şi mă prinzi în braţe… soarele îmi luminează faţa şi tu râzi şi mă săruţi: – Ştii că eşti frumoasă? – Ştiu,şi ce dacă? Mă laşi pe nisip şi eu alerg şi tu alergi şi eu te prind şi te sărut şi tu nu mă mai prinzi, dar mă săruţi şi… – Cât de înalt e cerul! Şi cât de adânci sunt ochii tăi… – De unde vii? – Din tine… – Cum din mine? – Aşa!… Şi iar alerg şi mă arunc în mare şi nu ştiu să înot, dar ce mai contează… Mă priveşti şi mă săruţi, şi eu te privesc şi te sărut,şi paşii tăi pe nisip sunt genuni în care iubirea se scurge la orice pas.
Mariana Fulger
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu