Iubesc oamenii care pot să mă facă să rad atunci cand eu nu vreau nici măcar să zambesc.

Imi este dor sa rad fara sa-mi pese de nimic, sa rad cu gura pana la urechi fara motiv, sa rad din inima . Imi e dor de vremea cand eram asa de vesela incat bucuria mi se citea pe chip si toti ma intrebau cum fac asta. Imi e dor de zilele cand nu contam decat eu, cand ma bucuram de lucrurile marunte si nu luam in seama rautatile din jur. Imi lipseste vremea cand naivitatea era o calitate, cand fericirea ti se citea in ochi, cand radeai de fiecare data cand un baiat iti facea un compliment. Imi lipsesc sentimentele de pace , visele dulci care ma intampineau seara in somn, intalnirile cu prietenii cand stateam pana seara tarziu si radeam incontinuu. Imi e dor de clipele frumoase, imi e dor sa rad asa cum o faceam odata, imi e dor de intreaga nebunie care ma inconjura si nu-i dadeam atentie. Imi e dor sa rad... si schitez un zambet fad in amintirea zilelor care m-au facut sa rad si sa ma bucur de viata.