Cand nu mai stii incotro mergi, opreste-te si uita-te de unde vii..

Ma privesc in oglinda si nu mai stiu cine sunt, dar imi amintesc cine eram si cine speram sa fiu. Doi ochi negri imensi, ascunsi de gene lungi curbate ma privesc cu teama de sub breton. Probabil nici eu nu stiu cine sunt eu. Nu am decat 25 de ani, dar parca as duce pe umeri povara a jumatate de veac si desii nu am trecut prin multe greutati in viata ma simt obosita. Zambetul ce se oglindeste in oglinda nu mai are stralucirea de alta data, e mai mult o parere. Imi privesc trupul tanar, ascuns de o camasa larga, picioarele lungi si subtiri, gleznele fine dar puternice si imi dau seama ca a devenit un strain pentru mine. La fel ca si restul. Numai stiu nici cine sunt si nici cine vreau sa fiu. Stiu doar ca sunt mult prea obosita pentru a-mi mai pasa.