Iubirile adevarate se consuma pana la ultima vapaie. Se consuma incet, patrunzator, distrugator, pana ce te lasa cu nimic. O iubire adevarata nu-ti mai lasa nimic, in afara amintirilor , ce le inghesui printre lacrimi intr-un ungher al inimii, unde numai tu stii de ele. O dragoste speciala, ca cea pe care am avut-o, nu s-a terminat cu o prietenie, pentru ca nu as mai fi putut indura prezenta ta in jurul meu, nu m-as fi putut preface fericita la gandul ca o alta imi va lua locul, ca ii vei zambi ei la fel cum faceai si cu mine, ca o vei strange in brate si ii vei sopti aceleasi cuvinte pe care le-am auzit si eu. Iubirea pe care am trait-o si simtit-o nu se mai poate transforma in nimic altceva decat in cenusa, o cenusa rosie ca focul ce ne-a consumat, o cenusa pe care vantul a imprastiat-o in mii de directii. Si da, uneori gandurile mele zboara hai hui spre tine. Si da, uneori noptile imi furi visele si ma faci sa visez frumos, linistit , ca mai apoi dimineata sa ma trezesc cu un gust amar , ca nu a fost decat un vis. Si da, inima inca mai vibreaza cand iti simte parfumul, cand iti vede privirea, cand iti asculta vorbele, dar a incetat de mult sa mai creada in happy end , sa mai spere, sa mai iubeasca .
” A fost odata ca niciodata ”, asa incep toate povestile. Unele cunosc perfectiunea si intalnesc iubirea adevarata, altele cunosc deceptia si suferinta. Dar, fiecare dintre ele se termina intr-un final cu un /„tu ” si cu un ”eu ” care a iubit prea mult, prea profund, prea din inima. Fiecare dintre ele se termina intr-un final , unele cu ” ...si asa au trait fericiti pana la adanci batraneti ”, iar altele cu „ ... va urma.. ” . Povestea mea se incadreaza momentan intr-un final incert , in care protagonista va trebui sa invete sa depaseasca singuratatea, sa aiba din nou incredere in sentimentele ei , sa invete a iubi din nou. Si ce poate fi mai greu de atat ? Cand a dat totul si a ramas cu nimic. Si ce poate fi mai apasator ? Decat sa stii ca el este undeva aproape de tine, dar nu mai este al tau si niciodata nu ti-a apartinut. Si ce poate fi mai dureros ? Decat sa stii ca ti-ai daruit inima si tot ce ai avut mai de pret unei persoane care ti-a facut-o bucati si i-a dat drumul in bataia vantului ?
- va urma -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu