miercuri, 21 noiembrie 2012

Dragostea si ale ei miracole


Dragostea. O gasim in diferite forme, in diferiti oameni, in anumite suflete. Dragostea este tot ce avem mai de pret pe aceasta lume. Ea infrumuseteaza inimi, chipuri, ganduri, inobileaza spiritul, renaste in noi speranta si emotie. Este singura care nu tine cont nici de diferente, nici de pareri si nici de judecati. Pur si simplu se naste in interiorul nostru si cu fiecare zi se dezvolta asemeni unui mugur , inflorind frumos, surprinzator, colorandu-ne spritul, parfumand-ul cu iubire. Este un sentiment atat de cuprinzator si puternic, incat te face sa te simti unic, special, increzator. 
Nu trebuie sa o pierdem indiferent de cate motive roiesc in jurul nostru, indiferent cate piedici sau obstacole intervin intre noi si oamenii pe care ii iubim. Dragostea , ca orice sentiment trait de om, nu este perfecta. Atunci cand nu este impartasita ne poate smulge lacrimi, ne poate trimite dezamagiri, ne poate desfiinta vise, dar niciodata nu o sa poata sterge amintirea cuiva pe care l-ai iubit. Dragostea, trezeste in sufletul nostru cele mai ascunse emotii , mascheaza defecte , accentueaza calitati, ne transforma in oameni mai buni, mai calmi, mai blanzi, mai rabdatori, mai iubitori. Ne simtim protejati, mai putin singuri, iubiti si asta ne da puterea de a merge mai departe, indiferent de cat e greu este drumul. 
Dragostea are mii de definitii dar este in sine o ecuatie a carei necunoscuta a ramas si pana in ziua de astazi un mister. Uneori ne lasa sa o asteptam facandu-ne sa tanjim dupa ea, alteori ne loveste pe neasteptate si ne trezim indragostiti pana peste cap. 
Dar, in final, dragostea este acel sentiment care nu-i poate lipsi omului, pe care oricine l-a cunoscut, pe care oricine l-a blamat, l-a renegat, l-a simtit. Dragostea este cea care ne lipseste uneori pentru a ajunge la starea de fericire absoluta la care visam dintotdeauna. 
Imi place sa cred ca dragostea este cea care a contribuit la starea mea actuala, la persoana care sunt astazi, la conturarea caracterului meu. Am iubit si iubesc fara limita persoane dragi mie, dar si persoane pe care de-abia le cunosc. Ma indragostesc in fiecare zi de gesturile iubitului meu, de blandetea oamenilor, de bunatatea si de frumusetea sufletelor pe care le intalnesc, fara sa ma limitez in a simti, in a le spune deschis, sincer ca ii iubesc pur si simplu. Si sentimentul de iubire reciproca pur si simplu ma inalta, ma schimba complet. Nu mai simt teama, nu mai simt singuratate sau raceala. Simt doar caldura cu care ma inconjoara, iubirea lor , intelegerea si suportul pe care stiu ca pot conta intotdeauna. Iubirea nu are limite, nu este conditionata de nimic. Poti simti iubire atat pentru persoane cat si pentru animale. Si asta fiindca sufletul tau poate cunoaste o astfel de marinimie, o astfel de iubire fragmentata in mici doze destinata fiecarui suflet care trece prin viata ta. Iubirea este atat de multa , atat de mare incat este suficienta pentru toti. Iubirea este cea care ne salveaza, cea care ne ridica, cea care ne inalta si ne invata sa zburam departe de temeri, de ganduri negative, de tot ce ne retine, de tot ce ne blocheaza. Nimic nu ne retine in a ne arata iubirea, in a o simti. Doar, ca , cateodata , omul uita sa iubeasca sau din teama de a fi ranit renunta la ea inainte sa-i cunoasca mangaierea. Imi place sa cred ca inca mai exista iubire neconditionata, oferita din inima, cu drag. Imi place sa cred ca oricat de dezamagitoare ar fi uneori, merita sa ne incredem totusi in puterea si in frumusetea ei. Imi place sa cred ca dragostea merita orice, oricat, oricum, oricand. Dragostea este miracolul nostru de zi cu zi, cu care am fost binecuvantati. Suntem datori sa iubim si sa primim iubire. Ce ne costa ? Ce ne retine ? In final, vom constata ca nimic, in afara de noi. Noi, oamenii. 

2 comentarii: