luni, 16 ianuarie 2012

Poate ca Dumnezeu va dori sa cunosti multe persoane nepotrivite inainte de a cunoaste persoana potrivita, pentru ca atunci cand o vei cunoaste in sfarsit, sa stii sa fii recunoscator.


Am pornit in cautarea iubirii si am dat peste tine ... tu, zambet sfios de copil ce-mi alungi singuratatea si imi inunzi sufletul cu parfumul tau.
Te privesc pe furis incercand sa descifrez enigma chipului tau ... dar nu-ti pot citii nimic pe fata, si mor sa stiu ce e in spatele oceanelor verzi care nu vor sa-si arate adancimea.
Ma captivezi in dulcea inchisoare a privirii tale si simt ca as putea ramane prizoniera pentru tot restul vietii.
Simt ca m-as putea aprinde doar la auzul vocii tale care ingana numele meu , in timp ce buzele tale imi masoara cu saruturi patimase trupul aflat in stare de eruptie.
Ma atingi usor desii stii ca mangaierile tale nasc in interiorul meu stoluri de fluturi si fiecare strat al pielii mele explodeaza in mii de fioruri .
Ma simt de parca as plutii si totusi as vrea sa stiu daca m-ai prinde in zbor sau m-ai lasa sa ma imprastii in mii de soapte tarzii...
Sufletul meu este framantat de intrebari fara raspuns si isi plange neputinta lovindu-se de lacrimile marii agitate...
Cu un cuvant ai putea face lumina in intunericul rece al inocentei mele ... dar tu , preferi sa ma privesti mut , suflet de granit , fara macar sa-i dai suflu unei inimi ce s-a zbatut prea multa vreme in tarana...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu