Când viata devine o povară si noptile sunt tăcute, e timpul pentru dragoste si incredere. Si cât de luminoasă devine viata si cât de plină de cântece noaptea, când omul e plin de iubire si incredere.

Când iubirea copleşitoare vă face semn, urmaţi-i îndemnul,

Chiar dacă drumurile ei sunt aparent grele şi prăpăstioase,

Şi când vraja paradiziacă vă cuprinde cu aripile ei angelice,

supuneţi-vă misterului ei,

Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,

Iar când iubirea transfiguratoare vă vorbeşte şi o

simţiţi profundă şi divină, daţi-i crezare,

Chiar dacă vocea ei ar putea să vă sfărâme visurile himerice,

asemenea vântului din miază-noapte care vă pustieşte grădinile.

Fiindcă, precum iubirea vă încunună,

adeseori tot ea trebuie să vă şi crucifice.

Precum vă face să creşteţi mult mai repede şi îmbătaţi de fericire,

Tot ea trebuie să vă şi reteze şi uscăciunile

şi să vă distrugă cât mai repede răutăţile şi egoismul.
                                                                                                             Khalil Gibran