Învățați să vă scrieți durerile în nisip și să vă gravați amintirile frumoase în piatra inimii

Povestea spune că doi prieteni mergeau prin desert. 

S-au certat, iar unul dintre prieteni l-apălmuit pe celălalt.

Cel pălmuit era foarte trist, dar, fără să spună nimic, a scris pe nisip:

“-Astăzi, cel mai bun prieten al meu, m-a pălmuit.”

Au mers până au găsit o oază, unde s-au dus să facă o baie. 

Cel lovit era cât pe ce să se înece, dar prietenul său l-a salvat.De data asta, el a încrustat pe o piatră:

“- Astăzi, cel mai bun prieten al meu mi-a salvat viața.”

Prietenul care îl pălmuise, dar ii si salvase viata, a spus:

“-După ce te-am rănit ai scris pe nisip, acum în piatră, de ce?”

Răspunsul a fost:

“Când cineva ne răneste, ar trebui să scriem asta pe nisip, pentru ca vânturile iertării să steargă amintirea neplacută. Iar când cineva face ceva bun pentru noi, trebuie să sculptăm amintirea în piatră, ca nici un vânt să nu o steargă."