Nepasator si crud, timpul isi vede de ale lui. Zilele se scurg, fulgii pufosi se transforma in primele flori ale primaverii si mai apoi in parfumul ploii calde de vara. Pasii ni se pierd sub povara frunzelor galbejite , grele de atata ploaie si se grabesc pentru a ajunge intr-un loc cald.
E uimitor cum toate aceste transformari au loc sub privirile noastre, dar suntem prea absorbiti de noi ca sa ne putem bucura, sa traim emotiile fiecarei secunde ce trece tacuta si trista prin viata noastra.
Suferim, ne indepartam de cei dragi, de prieteni, ne inchidem intr-un spatiu rece si intunecat unde nu patrund nici vise, nici sperante.
Continuam sa ne plangem de mila, sa ne gasim scuze, sa ne lipsim de iubire, si timpul nu se opreste sa intrebe de ce esti prizonier in propria ta viata.
Ne trezim intr-un final , ca parte dintr-un prezent care nu ne mai doreste, o bucata dintr-o amintire aruncata cine stie in ce colt de un prieten care a obosit sa vorbeasca singur, o piesa dintr-un act fara nici un spectator.
E timpul sa faci parte din viata ta...e timpul sa traiesti la prezent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu