Asa se încheie povestea: cu zâmbetul tau si cu durata unei absente.Inca îti mai aud degetele pe pianul copilariei mele. Le-am cautat pretutindeni, chiar si în alte spatii. Te-am gasit...oriunde as fi, adorm sub privirile tale. Carnea ta era carnea mea. Din cele doua jumatati ale noastre, au izvorât fagaduieli; împreuna, alcatuiam ziua noastra de mâine. De acum, stiu ca visele cele mai nebunesti se scriu cu cerneala inimii. Eu am trait acolo unde amintirile se fauresc în doi, la adapost de priviri straine,în taina unei încrederi unice, peste care continui sa domnesti tu.
Mi-ai dat ceea ce nici nu banuiam, un timp în care fiecare secunda de-a ta va conta în viata mea mult mai mult decât orice alta secunda. Eu eram dintr-un catun, tu ai inventat o lume. Oare îti vei aminti vreodata? Te-am iubit cum nici nu-mi imaginasem ca ar fi cu putinta. Ai intratîn viata mea asa cum se intra în anotimpul verii.
Nu sunt stapânit nici de furie, nici de pareri de rau. Clipele pe care mi le-ai daruit poarta un nume: vraja...si înca îl mai poarta: ele sunt facute din eternitatea ta. Chiar daca îmi lipsesti, nu voi mai fi niciodata singur, pentru ca, undeva, existi tu."
( Marc Levy, Si daca e adevarat )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu