Cu ochii inchisi pipai cu mana partea de pat unde trebuia sa fii tu. Am uitat ca numai visez si ca tu ai plecat de mult. Deschid ochii si ma indrept spre baie. Parca simt cum ma strapunge un dor nebun. Trebuia sa fii acolo, ca in fiecare dimineata, purtand doar un prosop si crema de ras. Trebuia sa-mi spui buna dimineata privindu-ma din oglinda si sa ma trezesti cu un sarut . Totul pare asa de trist fara tine incat mi-e putin teama de ziua care abia a inceput.
Stau singura la o masa rece, langa o ceasca de cafea. Privesc la un scaun gol, unde trebuia sa fii tu si eu in bratele tale , pierduti in saruturi , in loc de mic-dejun.
Inghit cu greu cafeaua care s-a racit de mult si imi sterg grabita o lacrima.
Nimeni nu a dorit sa se intample asa si totusi...
Imi e greu sa zambesc cand sufletul sangereaza, dar trebuie sa o fac fiindca nu mi-a mai ramas nimic.
Si zambesc ca o papusa din raft , la fel de singura si rece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu