Uneori trebuie sa-ti accepti locul in lume , desi pregatisei, poate un alt tipar si alta croiala pentru viata ta...

Cateodata ceasul o ia razna si simtim ca nu mai masoara timpul cum trebuie, ne pacaleste si ne taie sistematic ani buni din viata. Intr-o lume a vitezei trebuie sa ne adaptam stilului accelerat care ne ajunge din urma. Alergam in toate directiile incercand sa facem cat mai multe lucruri deodata, ne dam peste cap fizic si mental incercand sa tinem pasul cu agitatia cotidiana, muncim pe branci ore bune si uneori uitam sa si mancam, iar intr-un sfarsit cand ajungem acasa suntem prea epuizati pentru a mai sta de vorba, pentru a mai pierde cateva minute unul in bratele celuilalt sau pentru a ne strange in brate copii. Suntem epuizati atat fizic cat si mental. Iar cele 8 ore de somn parca sunt insuficiente. Privim timpul care se scurge cu dusmanie, constienti de faptul ca nu am reusit sa facem tot ce ne doream si ne raportam intreaga viata la timp. Totul se invarte in jurul lui. Pierdem timp pretios tocmai in incercarea noastra disperata de a face cat mai multe. Pierdem momente frumoase din viata copiilor nostri fiindca trebuie sa muncim , ne distantam de prieteni fiindca nu avem timp de ei, esuam in casnicii fiindca nu avem timp sa discutam despre adevaratele probleme. Alegem sa facem atat de multe incat nu ne permitem sa irosim nici macar o clipa. Dar, putini stiu ca minutele petrecute cu familia, cu prietenii, cu sotul nu sunt irosite. Dimpotriva, sunt „ irosite „ in cel mai intelept mod cu putinta. La ce foloseste ca am muncit o intreaga viata contra- cronometru fara sa-mi dau un moment de respiro daca acum sunt singur ? La ce foloseste ca am pus orice altceva mai presus de sanatatea mea, de familia mea, de copii mei ? La ce-mi foloseste tot acest timp irosit cu „chibzuinta” daca nu-mi ofera placere, bucurie, fericire ? Uneori, este bine sa ne oprim din toata aceasta nebunie de-a joaca cu timpul si pur si simplu sa ne relaxam. Sa privim dincolo de iuresul cotidian, sa radem , sa glumim, sa ne distram. Sa conducem noi masina timpului si nu sa fim simpli pasageri. Viata inseamna mult mai mult de atat, iar timpul devine mult mai pretios renuntand la ideea de a tine pasul cu el.