M-am trezit fara sa deschid ochii. Simt caldura unui corp
care e lipit total de-al meu, simt mainile care ma mangaie usor pe un umar si-mi
dau parul deoparte ca sa-mi
sarute ceafa. Am acelasi fior, pana-n varful degetelor, exact ca la prima
dimineata de dupa prima noapte dormita impreuna, demult...
E singurul barbat care
m-a facut sa iubesc diminetile. Sa ma simt iubita dimineata. Sa zambesc in somn
de bucurie ca se face dimineata...Zambesc, tot cu ochii inchisi, de parca abia
acum creierul meu a decis sa elibereze hormonul dupa care tanjim noi, femeile,
toata viata – oxitocina.
Toate simturile mele danseaza, de parca, vorba
unui amic, totul in jur e muzica...imi las ochii pe mare, sa pluteasca si sa nu incarce
gandurile. N-am prea multe acum,domina doar iubirea si cateva griji pe care mi
le fac pentru pastrarea pe termen lung a acestor sentimente
coplesitoare.
Sunt fascinata de cate se pot petrece intre un
barbat si o femeie. Sunt mereu uimita de iluziile in care credem, pana ne trece dragostea.
Sunt admiratoarea tuturor celor ce reusesc sa ramana, exceptiile care imbatranesc
de mana. Sa explice cineva cum se naste dragostea! Sa explice
cineva ce-i aia simplitatea unei priviri din care afli tot si sa indrazneasca
oricine sa-mi argumenteze de ce se duc naibii, dupa o vreme, atatea povesti senzationale de iubire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu