Fiecare om care trece pe langa noi pe strada are de spus o poveste de viata extrem de captivanta si poate chiar mai complicate decat a ta. Nu lacrimile sunt cele ce masoara durerea pe care o resimte o persoana, ci de multe ori zambetul, care ascunde trairi de viata inimaginabile. Nu toate cicatricele sunt la vedere. Nu toate ranile se vindeca de la sine. De obicei nu putem nici macar sa percepem durerea ce se ascunde in spatele unei figuri sau a unui gest. Asadar, invata sa nu judeci pe nimeni pentru trecutul sau ori pentru sentimentele ce il domina, ci incearca sa întelegi in ce situatie se afla, intra in pielea sa! Doar fiindca nu esti de acord cu ce ai in fata, nu inseamna ca ai neaparat dreptate. Desi defectele celorlalti sunt mai vizibile pentru tine, priveste mai intai defectele tale si vei capata o perceptie cu totul noua despre viata.
via Garbo
Ceea ce ai scris este adevarat, dar, pentru ca suntem oameni si am fost construiti sa vedem mai intai defectele celorlati si abia dupa (sau niciodata) pe ale noastre, apare aceasta critica si etichetare a celor cu care socializam. Cred ca este vorba si de o lipsa de ocupatie, dar si de lipsa de educatie, cultura si civilizatie. Din pacate cel mai mult la noi se pune accent pe a-l subjuga pe celalalt si a-i gasi punctele slabe, doar ca sa poti sa dai cu el de pamant, indiferent ca are sau nu problemele lui. Partea cu a nu judeca pe nimeni este cel mai greu de pus in practica, deoarece ne place sa ne jucam cu ceea ce nu ne este dat: destinul nostru si al altora.
RăspundețiȘtergere