Cu toții ne-am dori o viață perfectă. Fără stres, fără lipsuri, fără nori cenușii sau regrete dureroase. Cu multă iubire, cu înțelegere, armonie, cu mult soare și prea puțini nori. A fost o vreme în care și eu mă număram printre acești oameni. O vreme în care îmi lipseau multe lucruri materiale, o vreme în care nu vedeam mai departe de ziua de mâine sau de ziua de ieri. Regretele și deciziile greșite luate în trecut atârnau ca o povară mult prea grea pe umerii ei. Nu mai credeam în rezolvarea problemelor de la sine, nu mai credeam în răbdare, credință și speranță. Visam cu ochii deschiși la o viață cum numai în filme ne este dat să vedem și trăiam cu această fantezie în fiecare zi. Nu este ușor să te hrănești cu iluzii. Este poate cel mai greu iar în final ești mai înfometată ca la început. Ziua de mâine pentru mine nu însemna mare lucru , chiar contrar , o vedeam ca pe o zi a și mai multor probleme. Trecerea mea spre maturitate s-a dovedit a fi una anevoioasă. Eram tânără, încăpățânată, nerăbdătoare, inconștientă. Am refuzat suportul familiei și m-am izolat cu dorințele și așteptările mele într-o lume care mi-a arătat cum se pot destrăma și cele mai frumoase vise. Rând pe rând , unul câte unul, s-au risipit toate. În fond, singurătatea rămâne singurul tău prieten apropiat, singurul sfătuitor (…)
Am înțeles că nu este greșit să visezi dar este greșit să nu faci nimic și să aștepți ca totul să vină de la sine. Nimeni nu vine să te forțeze ca să-ți arate cum poți ajunge la fericire. Nimeni nu poate intra în sufletul tău ca să-ți arate care sunt lucrurile cu adevărat importante pentru tine. Lumea în care trăim, oamenii lângă care ne petrecem aproape întreg timpul, viața în sine, ne fac să devenim orbi, inconștienți, nepregătiți. Nu avem nevoie de lucruri frumoase , strălucitoare, scumpe pentru a simți împlinirea. Nu avem nevoie de prințese cu păr bălai, lucruri materiale, o casă ca-n povești sau feți frumoși ca să cunoaștem fericirea. Nu avem nevoie de multe lucruri în viețile noastre dar inconștient ne dorim multe din acestea , supraîncărcându-ne viețile. În sufletul nostru , tânjim după simplitate. În cea mai pură și naturală formă a ei. O iubire simplă care să ne încălzească inimile și mintea, o casă obișnuită în care lux înseamnă armonie, liniște, înțelegere, dragoste și respect , o viață frumoasă, colorată cu prieteni, cu oameni dragi, cu sentimente curate și pure. Viața perfectă la care visăm dintotdeauna este formată din bucăți inegale, imperfecte dar care puse laolaltă formează un tot unitar, un cerc complet. Privește înăuntrul tău și descoperă micile lucruri care te fac cu adevărat fericit. Descoperă în ziua de mâine mii de motive pentru care ești binecuvântat să o trăiești. Descoperă în razele de soare un semn că totul va fi bine, în mângâierea vântului suportul de care ai nevoie, în zâmbetul ființei iubite speranța și iubirea după care tânjești. Descoperă în ziua de azi o multitudine de oportunități, un nou început, o nouă șansă. Învață cum să citești în propriul suflet, cum să-l înțelegi și cum să-i dai hrana potrivită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu