” În ochii tăi îmi regăsesc pacea, îmi văd sufletul oglindit și mă văd așa cum sunt, așa cum mă vezi - fără mască, fără minciuni, fără adaosuri. În ochii tăi propriile-mi întrebări găsesc răspunsuri, propriile-mi neliniști găsesc oaze de liniște, propriile-mi griji găsesc speranță și iubire. Nu am nevoie să pun întrebări și nici să cer explicații, fereastra ochilor tăi este destul de curată ca să văd înăuntru. Nu am nevoie de promisiuni, nici jurăminte , ci am nevoie să lași întotdeauna fereastra deschisă pentru mine, indiferent de vreme, indiferent de timp. Am nevoie să știu că voi fi întotdeauna binevenită și privirea ta senină îmi va zâmbi mereu , indiferent de anotimp sau intemperii. În ochii tăi pot afla tainele atâtor necunoscute și știu că nu mă voi mai teme niciodată, și știu că dacă te am pe tine atunci voi avea și fericirea. Tu și cu ea sunteți unul și același lucru, iar ochii tăi spun același lucru , gândesc și simt aceeași emoție ca și ai mei de altfel. Ochii noștri vorbesc o limbă necunoscută, străină dar familiară în același timp. Ai tăi, de un albastru deschis ca cel mai senin cer de vară, ai mei , de un negru profund, ca cea mai tare cafea a dimineții. Atât de diferiți, dar totuși atât de perfecți împreună. Există un drum al ochilor spre inima ta și acela este drumul pe care doresc să-l parcurg, indiferent de distanță, de timp sau greutăți. M-am uitat în ochii tăi cu ochii mei și ne-am văzut pe noi. O asemenea fericire merită orice. Un asemenea tablou, toți banii din lume. ”
Fragment din ” Confesiuni ”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu