Iubesc persoanele sincere. Poate si pentru faptul ca sunt din ce in ce mai putine. Poate si pentru faptul ca ele sunt acelea care iti deschid ochii de fiecare data asupra unui lucru care-ti scapa din vedere. Ii respect pe acesti oameni, carora nu le pasa de gandirea celor din jurul lor, si chiar daca vorbele lor scormonesc adanc in sufletul nostru pe moment, ele ne fac un mare bine. Tare mult mi-as dori sa fiu inconjurata numai de oameni carora nu le e teama sa spuna ce gandesc, carora nu le pasa de cat de bine ar putea sa arate in ochii celorlalti, sau cat de multi prieteni ar putea sa aiba, daca nu ar fi atat de sinceri si atat de transanti. Poate ca , in timpurile acestea crude si egoiste in care traim, sinceritatea nu este bine vazuta. Si poate ca sufletele acelea sincere si oneste, care spun adevarul inainte de toate , ajung sa piarda mult mai mult decat ar face-o omitand sau ocolind adevarul. Dar, tocmai acesti oameni sunt atat de greu de gasit. Si tocmai , pentru acest lucru sunt atat de recunoscatoare. Pentru faptul ca am langa mine o astfel de persoana, care ma priveste in ochi si imi spune cuvinte dureroase dar adevarate. Si oricat de mult m-ar durea sinceritatea, mult mai mult m-ar durea minciuna sau omisiunea. Si apreciez aceasta persoana, ca pe un dar binevenit si neasteptat in viata mea. Si nu pot sa-i rasplatesc sinceritatea si gandurile curate, decat cu adevar si prietenie , si sa sper ca va fi de ajuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu