Primul ” te iubesc ”

Mi-ai spus în sfârșit că mă iubești. Nu s-a cutremurat pământul, în schimb mi s-a cutremurat sufletul. De așteptare. De neliniște. Iar mai apoi de o imensă plenitudine. Te iubesc - un cuvânt atât de simplu, dar atât de complicat. Îl putem spune zilnic, și unii din noi o fac cu obișnuința cu care spun ” bună ziua ” sau ” ce faci ? ” , dar care numai când se lasă așteptat capătă valențe extraordinare. Pare ușor de spus. Pare simplu. Dar numai un om îndrăgostit poate simți diferența, puntea care te poate aduce mai aproape sau te poate îndepărta definitiv de persoana iubită. Poate fi un vis devenit realitate când iubești iar iubirea este reciprocă. Altfel, se transformă într-o iluzie, iar mai apoi o dezamăgire. Eu am spus prima ” te iubesc ”. Îmi amintesc când am făcut-o. Secunda. Chiar și respirația de dinainte. Aveam totul calculat în minte , exact momentul în care să-l arunc între noi doi. Însă soarta sau viața a făcut în așa fel încât să nu pot scoate nici măcar un sunet deși voiam din toată inima să-ți strig că te iubesc. Ba chiar voiam să-ți pândesc reacția de după, privirea, gura, trupul. Voiam să văd dacă știai ce simt pentru tine, dacă erai conștient de imensa fericire din interiorul meu. Voiam să știu dacă erai la fel de tulburat ca și mine. Nu am făcut nimic din ceea ce crezusem că sunt în stare să fac. Te-am privit doar și am înțeles într-o secundă că iubirea nu este un joc de cuvinte, că ” te iubesc-ul ” meu spus șoptit putea să nu fie suficient pentru tine. Și am așteptat confesiunea ta. Am așteptat un semn. Un gest. O privire. Și a venit tocmai când m-am așteptat mai puțin. Ca un fulger care a brăzdat cerul existenței mele. Ca o lacrimă pe obrazul însetat. Și te-am iubit mai mult decât crezusem vreodată. Și am plâns. De fericire. De împlinire. De iubire. De vise împlinite și dorințe tăinuite.
Astfel, ai făcut din primul ” te iubesc ” o iubire eternă și din câteva sentimente și nopți fierbinți o întreagă viață. Imaginația mea se oprește aici, la tine, la mine, la noi, la te iubesc-ul rostit solemn printre sărutări fierbinți, la cei patru pereți între care iubirea noastră a devenit motto-ul nostru de zi cu zi. Și te iubesc în fiecare zi în sute de feluri diferite, încât iubirea mă umple de tine, de frumos, de simplu și de minunat încât nu mai simt nici sete , nici foame , nici greutățile vieții. Nicicând nu m-am simțit mai ușoară, mai frumoasă, mai plină de viață ca acum. Nicicând nu am crezut că iubirea poate fi un minunat înlocuitor al speranței, al forței, al încrederii și al curajului. Dar iată, că cel mai simplu cuvânt, cele mai naturale sentimente conduc la acest miracol numit - iubire.