Reusesc sa-mi stabilesc prioritatile doar privind atent la intreg spectacolul din sufletul meu. Se pare ca a prins cumva viata si danseaza si valseaza si fredoneaza intr-un ritm uluitor, fara sa para ca oboseste. Il simt asa cum nu l-am mai simtit de ceva vreme. Usor, sublim, delicat. Ii simt emotiile, ii simt ezitarile, ii simt caldura si bunatatea. Uitasem cate sentimente poate ascunde un suflet. Cate trairi, cate ganduri, cate cuvinte nespuse. Uitasem ca are nevoie de un moment al lui, in care sa se simta rasfatat, uitasem ca are nevoie de grija, mangaiere, caldura ca sa poata inflori frumos.
Pentru mult timp , grija aceasta am daruit-o celorlalti. Pentru mult timp, prioritatile mele au fost altele. Pentru prea mult timp am lasat sufletul in grija nimanui, l-am abandonat, l-am uitat si ma intrebam fara rost de ce sufar, de ce plang, de ce ma chinui sa inteleg lucruri de neinteles. De-abia acum am inteles ca si sufletul are nevoie de un moment al lui, are nevoie de lacrimi ca si pamantul arid, are nevoie sa fie curatat , eliberat de ganduri negative, de sentimente , de emotii distructive.
S-a asezat toamna in sufletul meu si mi-a amintit cat de bine se simte, cat de bine se vede, cat de perfect este totul atunci cand sufletul pluteste usor , tresalta fericit, gangureste aidoma unui bebelus. S-a asezat toamna si brusc s-a facut lumina. Sufletul meu a cunoscut speranta. Si e atat de fericit , atat de gratios, atat de frumos, incat dansul lui imi trezeste fiori. Si imi doresc ca muzica sa nu se mai opreasca niciodata.
Foarte frumaosa postarea! Ma regasesc in cuvintele tale...
RăspundețiȘtergereIntra si pe blogul meu poate iti va placea...nu scriu de mult si caut cititori :*..
Ce frumos,toamna e antotimpul sufletului omenesc.
RăspundețiȘtergereCat de frumos scrii despre toamna! :)
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru vizită :)
RăspundețiȘtergereCu siguranță am să vă întorc vizita când voi avea puțin timp liber :)