Ziua de sambata m-a prins dupa mult timp, acasa la mine. Si desi Bucurestiul este noua mea casa de peste 7 ani, nu a reusit sa-mi castige sufletul in privinta asta. Pentru mine , acasa , intotdeauna va fi acel loc minunat, splendid, rural, in care m-am nascut si in care m-am dezvoltat. In fiecare zi , imi scriu o noua pagina din povestea mea. In fiecare zi mai adaug un fragment, si inca unul, ca mai apoi sa constat cu uimire ca este intr-adevar viata mea , si ca totul este o poveste reala. Imi doresc pentru povestea mea un deznodamant fericit, asa cum oricine isi doreste. Si zi de zi , in timp ce scriu povestea vietii mele cu pasiune si ardoare, nu am in suflet decat un singur scop, sa scriu frumos, sa rescriu acolo unde am gresit, sa adaug nu numai pasiune ci si intelegenta randurilor, sa am la final cea mai frumoasa poveste, cel mai dorit final.
Cu totii ne dorim sa avem o poveste frumoasa. Speciala. Diferita de a celorlalti. Si daca citim cu atentie paginile trecututului si cele ale prezentului constatam ca tocmai alegerile noastre fac din povestea noastra o adevarata capodopera. Am iubit, am trait emotii, am cazut, am fost singuri, am cunoscut dezamagiri, am dat peste oameni falsi, toate astea fac parte din paginile povestii. Modul in care scriem , in care punem punct unui anumit capitol, este ceea ce face din povestea noastra una speciala. Si ar mai fi un motiv. Acela ca este povestea noastra. Noi o scriem in fiecare zi, cu fiecare lacrima, cu fiecare gand, cu fiecare vorba sau gest. Sentimentele noastre reflecta stilul de a scrie.
Nu-mi doresc decat puterea de a scrie mai departe povestea mea. Si sa sper ca intr-un final alegerile mele vor fi cele potrivite, iar sfarsitul asa cum mi-l doresc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu