Zambetul inimii

Stiati ca si inima zambeste ? Stiati ca are un zambet colorat si larg , in care se regasesc  sute , mii de momente frumoase ? Oh, da, inima are zambetul ei magic, cu care ne insenineaza din cand in cand zilele. Atunci , cand ea zambeste, te simti mai usor, mai linistit, mai vesel, mai optimist decat de obicei. Zambetul ei sincer iti umple venele de energie, iti tresalta sufletul , iti usureaza pasii, iti calmeaza gandurile hai-hui si te transforma intr-o alta persoana. Zambetul ei este special, magic, cade ca o ploaie usoara de vara peste sufletul necajit, spala murdaria, curata petele ce s-au inserat in tesatura alba a sufletului, rasare ca un curcubeu plin de culoare si lumina in mintea aglomerata de atatea griji si ganduri cenusii. Inima zambeste doar acelora care sunt pregatiti sa se bucure de surasul ei, doar acelora care nu si-au pierdut speranta si indiferent de ce se intampla, credinta lor nu are limita. Zambetul ei timid dar vindecator vine ca un balsam pe trupurile noastre erodate de timp si ne necazuri. El poate fi observat pe chipurile tuturor , pe fetele celor care lupta zi de zi, celor care viseaza in fiecare moment, celor care continua sa creada in fiecare clipa. Daca ati vazut oameni incercati de greutati, oameni ingenunchiati de destin , oameni care au pierdut totul , dar care continua sa traiasca zambind si luptand din rasputeri, sa stiti ca inima lor zambeste. Inima lor canta. Valseaza de bucurie. Inima lor este tanara, curajoasa, frumoasa. Inima lor este puterea , energia, optimismul, motivul pentru care o noua zi reprezinta o noua sansa, un nou inceput, o noua oportunitate. Acesti oameni sunt binecuvantati, caci inima lor zambeste si lupta in numele lor. Si nu pot sa nu ma intreb in timp ce ma privesc in oglinda daca inima mea este aidoma inimii lor, daca inima mea tresalta de emotie, valseaza de bucurie, freamata de nerabdare, zambeste vietii sau din contra asteapta un semn de la mine. Si raman intrebarile, gandurile si speranta care plutesc nestingherite. Si nu pot decat sa sper, sa cred, sa simt ca inima mea zambeste pentru mine. 

Lectii de la viata

Am fost una dintre acele persoane care nu statea pe ganduri atunci cand lua o decizie, care actiona din impuls, manata de dorinta de a reusi. Am fost una dintre acele persoane pe care esecurile nu le ingenunchea, ci dimpotriva ma atata, ma facea sa doresc si mai mult sa reusesc in felul meu. Asta, pana in momentul in care propriile mele decizii m-au ingenuncheat , mi-au aratat ca sunt mandra, neinfricata, necoapta. Si a fost suficient un singur moment, o singura decizie, care mi-a schimbat intreg comportamentul, care mi-a dat peste cap lumea in care traiam si in care nu permiteam nimanui sa intre neinvitat. Am facut o multime de alegeri neinspirate, unele mai proaste decat altele, si aveam mereu impresia ca am invatat ceva din fiecare. Asta, pana la urmatorul hop, pe care bineinteles nu-l treceam. Este usor sa spui ca ai invatat. Este usor sa crezi ca ai retinut ce este bine si ce nu . Este usor sa speri ca la urmatoarea cotitura vei sti sa i-ai virajul si nu te vei mai inzbi , asa cum faceai la inceput, Dar, este suficient o singura clipa, un singur minut ca sa-ti arate ce ai devenit, unde ai ajuns, si ce vei dori sa fii. Si acel moment iti va schimba intreaga mentalitate, convingerile, principiile. Si asta nu fiindca te-ai destepta in vreun fel, ci fiindca esti pus in fata sortii. Poti alege sa-ti pleci capul si sa devii astfel un invatacel sau dimpotriva, poti sa-ti ridici barbia si sa protestezi impotriva vietii, mult prea grele. In ambele cazuri, te schimbi. Ambele situatii vor determina formarea persoanei care esti si care vei continua sa fii. Fiindca indiferent de ce s-ar spune, schimbarea nu intervine usor, ci pas cu pas, si doar la aceia care intr-adevar sunt dispusi sa-si mai inghita din mandrie, sa-si mai calce pe orgoliu.

Dream girl

Sunt o visatoare. Sunt una dintre acele persoane cu capul in nori, care inca mai are o doza de naivitate, care inca mai spera, care inca mai crede in frumusetea si bunatatea oamenilor. Imi place sa ma bucur de fiecare moment, sa-mi imaginez in clipele dificile ca totul va fi bine, ca lucrurile se vor rezolva de la sine, imi place sa ma imbarbatez atunci cand viata mi se pare grea, cand totul in jurul meu pare sa ia o alta traiectorie. Si desi sunt constienta ca lucrurile, viata, oamenii nu sunt intotdeauna asa cum cred, imi place totusi sa-mi imaginez o lume mai buna, o lume plina de culoare, o lume in care valorile si principiile nu sunt uitate, nu sunt marginalizate. Imi plac deopotriva oamenii simpli, de la care inveti mai mult decat ti-ai putea imagina, imi plac persoanele decente, sincere, ale caror calitati nu mai sunt de ceva vreme apreciate.
Sunt o visatoare, stiu. Dar , uneori probleme, temerile , singuratatea, gandurile cenusii si nelinistile se contopesc intr-o mare de liniste si armonie atunci cand crezi ca ceva bun se va intampla. Si brusc, totul pare sa capete lumina, culoare, magie, si sa vezi mai clar tot ce era ascuns ochilor , mintii, sufletului tau.

Tu , iubirea mea.

Exista lucruri care se vad mai bine in intuneric. Exista cuvinte care se aud mai bine in tacere. Exista iubiri care stralucesc mai puternic in ploaie. Existi tu si e suficient. Orice lucru ar fi in plus. Exista lucruri si lucruri in viata. Unele mai importante decat altele. Si daca ai fi un lucru mi-ar placea sa fii ” lucrul” meu. Sa-mi apartii. Dar nu ca pe ceva pe care sa-l posed, ci ca ceva pe care sa-l ador, sa-l iubesc, sa-l port in inima.
Dimineata, primul lucru pe care il fac este sa ma intind dupa tine. Si daca locul este gol si rece, simt cum inima imi sparge pieptul de teama desprinsa din cele mai negre cosmaruri si nu ma lasa decat atunci cand iti vad ochii, zambetul , cand apari in usa si ma privesti ridicand amuzat o spranceana si ma cuprinzi in brate, stingandu-mi teama , incetul cu incetul. Sunt momente in care ma trezesc gandindu-ma la tine. Fara motiv, pur si simplu din senin. Ma trezesc visand cu ochii deschisi la tine, la noi, la iubirea noastra. Si parca nu imi vine sa cred ca eu sunt protagonista acestei frumoase povesti de iubire. Si nu-mi vine sa cred ca am gasit in sfarsit acea persoana minunata, la care am ravnit intreaga viata, pe care am asteptat-o atat de mult, incat acum mi se pare ireal. Si nu-mi vine sa cred, ca dupa atatea lacrimi si dezamagiri a rasarit in sfarsit soarele si a readus magia in viata mea. Si am inchis ochii cu teama, cu retinere, cu un nod in suflet. Mi-era teama ca atunci cand ii voi deschide locul de langa mine o sa fie gol, rece si pustiu, asa cum a fost si pana acum. Dar atingerea ta, rasuflarea calda si sarutul tau m-au vindecat de teama de intuneric si singuratate. Caci exista lucruri care se vad mai bine in intuneric. Caci exista iubiri care lumineaza cat un soare arzator in mijlocul verii.

Good morning, hope !!!

Stiti cine se mai trezeste alaturi de noi, dimineata devreme ??? Speranta. Adoarme odata cu noi si se trezeste odata cu noi. Ea este cea care ne face sa speram la lucruri mai bune, la o viata mai frumoasa, la iu

birea adevarata, la valori si principii. Tot ea este cea care ne ghideaza pe parcursul zilei, tinandu-ne moralul ridicat, inflorind zambete pe chipul nostru sau desenand ganduri optimiste in mintea noastra. Sunt dimineti in care te trezesti cu gandul ca ti se va intampla ceva minunat, ca vei avea parte de o zi placuta, sau pur si simplu te trezesti simtindu-te fantastic fara motiv. Motivul este speranta, care nu ne lasa nici o secunda. Si desi uneori renuntam la a mai crede, la a mai spera, e de ajuns o farama, o bataie din gene, o atingere in treacat sa ne reaminteasca ca sufletul niciodata nu renunta, ca speranta e langa noi, e cu noi, in fiecare dimineata, in fiecare minut, in fiecare zi. 

A doua sansa

A doua sansa. O oferim tuturor ? Poate. Eu nu. Nu as putea sa mai am incredere in aceeasi persoana care m-a dezamagit cu nici un chip. Nu cred ca ar fi cu putinta sa mai repar, sa mai lipesc bucatile de suflet ranit, nici nu cred ca as mai avea vointa sa incerc. Adeseori , din prea multa iubire sau dragoste, inchidem ochii si incercam sa mergem mai departe. Dar durerea nu se stinge niciodata. Si desii ochii nu mai sunt cei care plang, sufletul intotdeauna va sangera. Adeseori, din prea multa dragoste, incercam chiar imposibilul si pare sa ne reuseasca pentru cate zile, luni, de ce nu ani. Dar, la un moment dat, totul se va schimba. Chiar si sentimentele tale. Fiindca inima este un organ mult prea sensibil, mult prea inteligent ca sa poata inchide ochii tradarii, minciunii. Marturisesc ca nu am trecut printr-un astfel de moment. Pot doar sa-mi inchipui. Fie care este tata, mama, sora, frate, iubit,  iubita, prieteni, toate actiunilor lor , faptele, gandurile, ne dor in aceeasi masura. Si desi nu am simtit aceste tradari , am totusi impresia ca nu as putea sa mai privesc in ochii acelora care au uitat de principii, ca nu as putea sa mai imbratisez , sa rad, sa fiu eu insami cu ei. Pentru mine nu exista o a doua sansa. Pentru mine nu exista decat un nou inceput. Punct dupa fiecare dezamagire. Punct dupa fiecare persoana care nu a stiut sa ma aprecieze. Sunt atatia care stiu sa fie prieteni, care stiu sa iubeasca neconditionat, care stiu sa ma pastreze in viata lor fara a recurge la siretlicuri. Nu am nevoie de astfel de persoane. Nu am nevoie de astfel de sentimente. Sunt atat de seci, atat de nesatioase, inca mi se face foame de iubire, de prietenie, de liniste, de veselie imediat ce ma despart de ei. Poate ca este gresit, poate ca sunt prea egoista si prea lipsita de sentimente, insa prefer intotdeauna oamenii frumosi sufleteste, care stau langa tine indiferent de vreme, de timp, de stare. 

- va urma -

Iubirile adevarate se consuma pana la ultima vapaie. Se consuma incet, patrunzator, distrugator, pana ce te lasa cu nimic. O iubire adevarata nu-ti mai lasa nimic, in afara amintirilor , ce le inghesui printre lacrimi intr-un ungher al inimii, unde numai tu stii de ele. O dragoste speciala, ca cea pe care am avut-o, nu s-a terminat cu o prietenie, pentru ca nu as mai fi putut indura prezenta ta in jurul meu, nu m-as fi putut preface fericita la gandul ca o alta imi va lua locul, ca ii vei zambi ei la fel cum faceai si cu mine, ca o vei strange in brate si ii vei sopti aceleasi cuvinte pe care le-am auzit si eu. Iubirea pe care am trait-o si simtit-o nu se mai poate transforma in nimic altceva decat in cenusa, o cenusa rosie ca focul ce ne-a consumat, o cenusa pe care vantul a imprastiat-o in mii de directii. Si da, uneori gandurile mele zboara hai hui spre tine. Si da, uneori noptile imi furi visele si ma faci sa visez frumos, linistit , ca mai apoi dimineata sa ma trezesc cu un gust amar , ca nu a fost decat un vis. Si da, inima inca mai vibreaza cand iti simte parfumul, cand iti vede privirea, cand iti asculta vorbele, dar a incetat de mult sa mai creada in happy end , sa mai spere, sa mai iubeasca . 

” A fost odata ca niciodata ”, asa incep toate povestile. Unele cunosc perfectiunea si intalnesc iubirea adevarata, altele cunosc deceptia si suferinta. Dar, fiecare dintre ele se termina intr-un final cu un /„tu ” si cu un ”eu ” care a iubit prea mult, prea profund, prea din inima. Fiecare dintre ele se termina intr-un final , unele cu ” ...si asa au trait fericiti pana la adanci batraneti ”, iar altele cu „ ... va urma.. ” . Povestea mea se incadreaza momentan intr-un final incert , in care protagonista va trebui sa invete sa depaseasca singuratatea, sa aiba din nou incredere in sentimentele ei , sa invete a iubi din nou. Si ce poate fi mai greu de atat ? Cand a dat totul si a ramas cu nimic. Si ce poate fi mai apasator ? Decat sa stii ca el este undeva aproape de tine, dar nu mai este al tau si niciodata nu ti-a apartinut. Si ce poate fi mai dureros ? Decat sa stii ca ti-ai daruit inima si tot ce ai avut mai de pret unei persoane care ti-a facut-o bucati si i-a dat drumul in bataia vantului ? 

                                                             - va urma - 

Story of my life

Poveste vietii mele incepe undeva la tara, intr-o superba zona de munte, unde oamenii sunt frumosi atat la trup cat si la suflet, unde veselia li se citeste in priviri si unde ai senzatia ca totul este magic. Aici m-am nascut eu. Aici am crescut , visand si semanand in suflet emotii si multe amintiri. Aici isi are inceputul povestea vietii mele. Asta in cazul in care mi-as fi scris-o. 

Ziua de sambata m-a prins dupa mult timp, acasa la mine. Si desi Bucurestiul este noua mea casa de peste 7 ani, nu a reusit sa-mi castige sufletul in privinta asta. Pentru mine , acasa , intotdeauna va fi acel loc minunat, splendid, rural, in care m-am nascut si in care m-am dezvoltat. In fiecare zi , imi scriu o noua pagina din povestea mea. In fiecare zi mai adaug un fragment, si inca unul, ca mai apoi sa constat cu uimire ca este intr-adevar viata mea , si ca totul este o poveste reala. Imi doresc pentru povestea mea un deznodamant fericit, asa cum oricine isi doreste. Si zi de zi , in timp ce scriu povestea vietii mele cu pasiune si ardoare, nu am in suflet decat un singur scop, sa scriu frumos, sa rescriu acolo unde am gresit, sa adaug nu numai pasiune ci si intelegenta randurilor, sa am la final cea mai frumoasa poveste, cel mai dorit final. 

Cu totii ne dorim sa avem o poveste frumoasa. Speciala. Diferita de a celorlalti. Si daca citim cu atentie paginile trecututului si cele ale prezentului constatam ca tocmai alegerile noastre fac din povestea noastra o adevarata capodopera. Am iubit, am trait emotii, am cazut, am fost singuri, am cunoscut dezamagiri, am dat peste oameni falsi, toate astea fac parte din paginile povestii. Modul in care scriem , in care punem punct unui anumit capitol, este ceea ce face din povestea noastra una speciala. Si ar mai fi un motiv. Acela ca este povestea noastra. Noi o scriem in fiecare zi, cu fiecare lacrima, cu fiecare gand, cu fiecare vorba sau gest. Sentimentele noastre reflecta stilul de a scrie. 

Nu-mi doresc decat puterea de a scrie mai departe povestea mea. Si sa sper ca intr-un final alegerile mele vor fi cele potrivite, iar sfarsitul asa cum mi-l doresc. 

Never too late

Ne este teama de necunoscut. Iubim cu teama si astfel pierdem cele mai frumoase momente , mizand pe gelozie, si alte tertipuri ascunse. Ne avantam in situatii incerte , care nu promit nimic, doar fiindca asa au procedat si cunoscutii nostri. Uitam sa fim noi insine, uitam ca suntem cat se poate de diferiti si speciali in felul nostru, uitam ca menirea noastra in aceasta viata este sa cautam sa fim fericiti. Cand o sa realizam ca timpul este prea scurt, cand o sa realizam ca vanam himere, sau ca ne irosim sentimentele pe oameni care nu merita nimic. Poate ca este timpul sa ne trezim. Poate ca este timpul sa incetam sa ne mai jucam astfel cu vietile noastre. Poate ca este timpul ca fantezia sa ia sfarsit, sa deschidem larg ochii si sa realizam ca trebuie sa facem ceva. Nu este niciodata prea tarziu sa o luam de la capat, sa inchidem capitole, sa punem capat povestilor de dragoste care nu duc nicaieri, sa pasim in realitate. Nu va fi prea tarziu decat atunci cand va fi prea tarziu.

Hope for love

Alegerile noastre in iubire sunt stranii. Deciziile pe care le luam si care ne afecteaza in mare masura sunt cat se poate de ciudate. Descopar, tot mai mult , cu fiecare zi , o teama teribila de iubire. Sau mai degraba de lipsa iubirii in viata noastra. Ne atasam de persoane total opuse noua, care nici nu ne dau importanta cuvenita, doar de teama de a nu ramane singuri. Ne declaram dragostea absoluta unor persoane care nici nu merita si nici nu-si doresc o astfel de iubire. Este foarte greu de gasit o iubire curata, adevarata, inocenta, care nu cunoaste minciuna, tertipurile , gelozia, trucurile pe care le cunoaste iubirea egoista. Este extrem de rara. Poate fi comparata cu o bijuterie scumpa, pe care ti-o doresti nespus de mult, dar pe care o privesti tacuta de partea cealalta a vitrinei fiindca nu ai posibilitatea de a ti-o insusi. Asa este si cu iubirea adevarata. Speram la ea toata viata, tanjim dupa caldura si forta ei, si atunci cand nu o traim, suntem dezamagiti si ne agatam de orice si oricine. Nu mai conteaza langa cine dormim noaptea, nu mai conteaza nici daca este o relatie pasagera atata timp cand nu esti singur/a. Dar iubirea asta, inselatoare , pe care nici nu o pot numi iubire, nu va tine de cald mult timp. Constientizarea faptului ca in tot acest timp , chiar daca ati fost doi, te-ai simtit singur, este resimtita ca o durere. Ne credem invinsi, sau blestemati, niste paria care nu vor cunoaste iubirea. Dar, chiar daca ar fi asa, tot nu mi-as da sentimentele unui om pentru care nu valorez mai mult decat un corp bun si atat, sau unui om care nu simte nimic pentru mine. Sentimentele adevarate sunt numai pentru o dragoste deosebita , speciala. De aceea, nu inteleg de ce exista invidie, gelozie, minciuni , intr-o relatie. Intre doi oameni care au cunoscut si trait sentimente sincere de iubire, acestea din urma nici nu exista. Iar intre doi oameni care nu vor decat sa simta placere si atat, nu inteleg de ce ar exista tertipuri si alte nimicuri la fel de urate. Din nefericire timpul care trece, involuntar, nu ne este de nici un ajutor. Parca tot mai rau accentueaza starea de singuratate, parca mai rau ne impinge in bratele unor persoane nepotrivite. Doar noi putem sa ne ajutam, reflectand la ceea ce ne dorim si ceea ce avem din lasitate. La fel ca si pentru fericire, si pentru iubire trebuie sa luptam, sa speram, sa ne bucuram de fiecare moment, fie el de singuratate sau in compania prietenilor. Nu trebuie sa disperam, nici sa facem alegeri pripite. Nu trebuie decat sa avem sufletul deschis, si mintea pura, si dragostea va intra in vietile noastre atunci cand vom fi  pregatiti. Nu este niciodata tarziu pentru iubirea adevarata. Si speranta va exista intotdeauna, pentru cei care continua sa creada in ea.

Necesarul vietii

Imi place sa cred ca tot ce mi-am dorit sta chiar langa mine. Imi place sa cred ca oamenii cu care m-am inconjurat si pe care ii numesc prieteni sunt tot ce imi trebuie, si prietenia lor este una adevarata. Imi place sa cred ca e timpul sa ma bucur de tot ce am, si ca a sosit momentul potrivit pentru a-mi declara iubirea pentru ei,  apreciindu-i la adevarata valoare, asa cum poate nu am facut-o niciodata. Ma simteam multumita stiindu-i acolo, si intotdeauna am cautat sa descopar alti oameni minunati, sa-mi fac alti prieteni. Am scapat din vedere valoarea celor pe care ii am alaturi de ani buni, in incercarea mea egoista de a descoperi si alte suflete compatibile cu al meu. Viata mi-a aratat ca poate fi de ajuns ceea ce ai in momentul de fata, ca poti sa te opresti din alergat si sa te odihnesti pe pajistea din fata ta. Pajistea mea sunt toti acei care ma iubesc neconditionat, care m-au acceptat asa cum sunt, fara sa fiu nevoita sa par altcineva, care ma iubesc si ma sprijina ori de cate ori am nevoie sa-mi rastorn sacul cu greutati si ganduri negative. Imi place sa cred ca am tot ce imi trebuie , si ca ei, sunt tot ”necesarul” de care dispun pentru o viata cu happy end.