Avem timp

Traim intr-un secol al mega-vitezei. Strazile sunt intesate de oameni grabiti, nervosi, agitati, care vor sa castige lupta cu secundele. Totul se desfasoara in cea mai mare viteza , iar daca nu te conformezi ” turmei ” agitate, atunci vei fi calcat in picioare. Si alergam. Intr-o mie si una de directii, fara un scop precis, pe orbecaite, continuam sa alergam. Mancam pe fuga, muncim pe fuga, invatam pe fuga, incercam sa facem cat mai multe chestii de o data. Iesirile in oras cu prietenii care nu se terminau mai devreme de 4 dimineata, cinele tarzii in care ne spuneam o multime de prostii si realizam ca peste cateva ore trebuia sa fim la facultate sau la servici dar nu ne pasa, filmele bune care ne tineau treji pana pe la doua dimineata, convorbirile interminabile de dupa o intalnire, toate acele mici chestii care ne infrumuseteau zilele nu mai exista astazi. Am devenit niste roboti cu miscari si gesturi precise, fara sentimente, fara emotii, fazi si plictisitori. Cand ne-am relaxat ultima oara ? Cand am citit ultima carte ? Cand am vazut ultimul film ? Cand am iesit in oras cu prietenii fara sa grabim intalnirea din cauza ca a doua zi trebuia sa fim undeva ? Cand am stat ultima oara la o discutie cu prietena cea mai buna ? Probabil, acum mult timp in urma. Astazi, suntem coplesiti, impovarati de grji si nevoi. Am ajuns sa nu ne mai permitem aceste ” luxuri ”. Conversatiile lungi la un pahar de vin sau o ceasca de cafea s-au trasformat in scurte sms-uri. Iesirile in oras cu prietenii au devenit 5 minute de tastat intr-o fereastra de chat. Printre mail-urile super importante la care trebuie sa raspundem cat mai repede si task-urile urgente , reusim cumva sa vorbim 1 minut cu parintii si sa-i linistim ca suntem bine. Numai stam sa aflam daca si ei sunt bine, fiindca dam cu ochii de seful nemultumit care sta si asculta din usa biroului. Timpul a ajuns sa fie un lux pentru noi, ceva pe care ni-l dorim dar nu stim cum sa-l avem. Il privim ca pe dusmanul nostru, fiindca avem senzatia ca ne rapeste totul. Persoane, momente , amintiri, sentimente, cuvinte. Dar, timpul nu este dusmanul nostru. Noi suntem deasupra timpului. Daca privim mai indeaproape si reusim sa intelegem ca ceea ce facem noi acum este sa fugim, vom ajunge sa stapanim timpul. Vom ajunge sa-l dominam. Sa-l fragmentam in minute lungi cu persoanele dragi, in ore interminabile petrecute in compania persoanei iubite, in mii de secunde de conversatii placute, in nenumarate amintiri. Daca privim din exteriorul fiintei noastre la viata pe care o ducem, am putea observa niste fete triste, obosite, slabite, bolnave, ai caror pasi nesiguri continua sa mearga. Am putea observa cat de nefericiti ne face aceasta stare de agitatie, cat de nemultumiti suntem de noi, cat de fada si plictisitoare este viata noastra. Suntem somnambuli in propria viata. Cand o sa renuntam sa facem lucrurile in viteza ? Cand o sa vedem ca viata este mult mai frumoasa, mergand pur si simplu ? Cand o sa ne dam seama ca avem destul timp sa facem tot ce ne dorim, numai sa trecem odata la actiune ?