Imi miroase a singuratate
si parfumul de pe perna stransa de bratele mele
s-a stins cumva
Ai plecat in zori fara sa privesti in urma,
credeai ca dorm insa nu am putut deschide ochii
de teama ca lacrimile sa nu se pravaleasca in intuneric
am strans la piept golul lasat in pat, inhaland pentru ultima oara
mirosul tau ...
Cafeaua se raceste cu fiecare secunda
si o privesc pierduta nestiind ce sa fac mai departe
ma simt pustiita si goala
zacand intr-un vis ce-mi inconjoara
sufletul
Trupul nu-mi raspunde , ar vrea parca sa opreasca timpul
apasand cu greutatea-i pe acele ceasornicului
insa clipele trec necrutator de repede
si lacrimile cazute in lipsa ta
se transforma in minute pierdute...
In lipsa ta , sufletul rataceste pierdut in negura amintirilor
dorind sa scoata la suprafata momente frumoase
insa a ramas si el suspendat intre realitate si fantezie
si desii in astept de ceva vreme
sunt sigura ca nu o sa apara decat atunci cand iti va auzi pasii
pe treptele reci ale casei...
Pana atunci raman singura
ca de fiecare data cand pleci departe de mine
golita de sentimente
cantand fara noima
o melodie necunoscut de dureroasa
incercand sa mai dau de parfumul tau
ratacit prin casa....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu