Grijile de azi, povara de maine...

Suntem atât de încărcați sufletește, atât de grei, încât simplitatea devine un efort care ne epuizează teribil. 

Nu realizăm că purtăm în noi toate frustrările, toate nemulțumirile, eșecurile și regretele decât atunci când este prea târziu și noi suntem deja la pământ. Recuperarea este mai dificilă și mai anevoioasă decât prevenirea. 

Dragilor, lăsăm prea multe lucruri să intre în suflet. De la gânduri și sentimente negative la vorbe aruncate în vânt de oameni fără Dumnezeu. Nu e de mirare că pășim prin viață ca și când am fi bolnavi, ca și când am fi bătrâni, ca și când am fi fără speranță. Cu umerii plecați, capul căzut, privirea în jos nu putem vedea măreția și slava lui Dumnezeu. 

Dragilor, să avem mai multă grijă de sufletele noastre, să ne pese mai mult de ce se întâmplă înăuntrul nostru decât de vorbele și părerile celor din jur. 

Singura părere care contează și merită luată în seamă este a lui Dumnezeu. Atât timp cât îi mergi pe urme, atâta vreme cât încerci să fii copilul Lui nu ai nevoie de validarea celorlalți oameni. Dumnezeu este cel care ne validează. Nu oamenii, nu lucrurile, nu materialul, nu succesul și nu bogăția. 

Sufletul are nevoie de simplitate și ordine. De disciplină și echilibru. Nu-l putem împovăra la nesfârșit cu nimicuri. El are nevoie să respire, să se liniștească, să-și găsească pacea și armonia. Și nu are cum să o facă dacă noi continuăm să-l lipsim de energie pozitivă, de hrană corespunzătoare, de odihnă și meditație.

La pas cu Dumnezeu ...

Graba. Viteza. Fuga. Nemulțumirea. Irascibilitatea. 

Iată ce ne caracterizează viața noastră de zi cu zi. Iată prin ce ieșim în față. Nu prin liniște. Nu prin pace. Nu prin meditație. Nu prin a gândi lucrurile pe care urmează să le facem. Totul la noi înseamnă viteză, fugă nebună după idealuri, după bogății, după titluri, după bani. Când am făcut ultima dată ceva fără să ne grăbim? În liniște. Cu mintea calmă și relaxată. Când am luat ultima dată o decizie fără să ne simțim presați de timp, de viață, de lucrurile exterioare? Când am simțit ultima oară că am făcut ceva care ne-a adus mulțumire sufletească, liniște și împăcare? 

Poate de prea mult ca să ne mai aducem aminte. 

Viața noastră de zi cu zi se împarte în atâtea direcții încât la finalul zilei de abia reușim să ne tragem răsuflarea. Nu e de mirare că suntem la capătul răbdării, nu e de mirare că nu mai putem fi empatici cu cei din jur, nu e de mirare că nu mai avem răbdare să-i mai ascultăm pe cei dragi. 

În tot acest iureș nebun prin care trecem zilnic Dumnezeu nu e niciunde. Suntem noi și nebunia din jur. Zăpăceala. Epuizarea fizică și sufletească. Alergăm, dar nici noi nu știm încotro. Poate că avem ceva în minte, poate că avem visuri după care să ne ghidăm, dar în toată această agitație le pierdem din vedere. 

Până ce nu reușim să ne calmăm, până ce nu reușim să avem pace în suflete și armonie în minte nu vom reuși să ne găsim locul în această lume. Până nu vom pune frână agitației și nervozității noastre nu vom reuși să ne bucurăm de binecuvântările trimise de Dumnezeu. 

Avem nevoie să ne concentrăm doar asupra lucrurilor calitative, doar asupra momentelor care merită atenția și efortul nostru. 

Avem nevoie să medităm asupra vieții noastre și să luăm decizii mature, bazate pe experiența noastră și pe lecțiile învățate. 

Avem nevoie de Dumnezeu în viețile noastre tulburi pentru că El este echilibrul de care avem atâta nevoie. 

Dragă suflet care citești aceste rânduri oprește-te un minut, poate două sau mai multe și reflectează asupra vieții tale! 

Faci atât de multe lucruri mărunte care nu-ți creează nici o plăcere. 

Obosești concentrându-te pe nimicuri, ești frustrat pentru că rezultatul muncii tale se lasă așteptat, ești epuizat și te simți bolnav pe dinăuntru și totuși continui să rătăcești de unul singur pe cărări care te îndepărtează de adevăratul tău scop. 

Fură timpului 5 minute, fii egoist și nu te gândi la nimeni în afară de tine. 

Ce-ți dorești cu adevărat? 

Cum îți imaginezi viața ta? 

Ce lucruri crezi că ți-ar aduce împlinirea? 

Fii sincer și vei vedea cum răspunsurile vin de la sine. Sufletul poate că este epuizat și bolnav, mintea poate că este dezorientată și deprimată, dar undeva în tine există speranță și încredere, există optimism și putere, există dragoste de Dumnezeu și credință. 

Lasă toate acele sentimente să iasă la iveală, să te copleșească, să te revigoreze, să te facă să vezi ceea ce ai pierdut din vedere. 

Nu e timpul pierdut! Poți oricând să creezi o poveste nouă. 

Poți oricând să te încrezi în Dumnezeu și să te rog pentru schimbare. 

Poți oricând să te oprești din fugă, să pășești încet și să te bucuri de fiecare zi, de fiecare om, de fiecare poveste în parte.

Multumesc, Doamne, pentru nimic!

Întotdeauna am mulțumit lui Dumnezeu pentru ceea ce am primit de la El. Pentru oportunitățile care s-au transformat în realizări. Pentru visurile care au devenit realități. Pentru alegerile care m-au condus la succes. Știu în sufletul meu că fără El nu ar fi existat nimic din toate acestea. Și îi mulțumesc ori de câte ori îmi aduc aminte de ceea ce a făcut pentru mine și pentru familia mea.

Ce nu am făcut până acum a fost să-i mulțumesc lui Dumnezeu și pentru eșecurile din viața mea, pentru încercările fără rezultat, pentru greutăți și obstacole, pentru cererile fără răspuns, pentru toate visurile iluzorii avute de-a lungul vieții.

El știe mai bine decât mine care-mi sunt nevoile. El are un plan pe care eu nu îl cunosc, dar asta nu mă împiedică să am încredere. El îmi vrea binele și asta înseamnă că uneori nu pot primi ceea ce-mi doresc pentru că nu ar fi bun pentru mine.

Îmi doresc să găsesc în mine puterea de a spune „Mulțumesc” atunci când mă aflu în preajma obstacolelor. Atunci când sunt pusă la pământ. Atunci când mă aflu la capătul puterilor. Atunci când sunt încercată. Îmi doresc să nu uit niciodată să mulțumesc și pentru ceea ce am și pentru ceea ce îmi lipsește și să am încredere că voi primi ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru mine.

Să mulțumești și să simți recunoștința în vremuri dificile este foarte greu. Să vezi binele când îți privești visurile făcute bucăți, să-ți păstrezi speranța când îți privești viața destrămându-se, să zâmbești când simți că nu mai poți, să mulțumești când nu ai primit nimic este incredibil de greu. Dar cei care îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu o fac în fiecare zi. Și tare mult îmi doresc să o fac și eu. Și mai cu seamă să o simt. Pentru că vorbele devin adevărate doar dacă pornesc din inimă.

Bucurie pentru fiecare zi.

Ne petrecem mare timp din viață muncind, încercând să ne construim un viitor minunat și să ne oferim o viață extraordinară. Facem sacrificii, alegeri importante, alergăm după oportunități și încercăm să prindem trenul cu de toate: familie, job, dragoste, bani. Observăm la alții succesul și ni-l dorim cu atâta ardoare încât nu ne mai interesează cum să-l descoperim noi înșine, ci cum l-au descoperit ei. Și călcăm pe urmele lor, în speranța că vom avea parte de aceleași succes. Viețile noastre ajung într-un punct în care nu au nimic special, sunt prea similare cu ale celor din jur, prea superficiale, prea comode și lipsite de bucurie. Așteptăm ceva ca să luăm atitudine. Ca să schimbăm ceva. Unii dintre noi muncesc ca să se odihnească la bătrânețe. Să aibă parte de liniște și să facă ceea ce au făcut de-a lungul vieții. Această perfecțiune la care tânjim, alinierea perfectă a tuturor aspectelor din viețile noastre nu va fi posibilă niciodată. Întotdeauna va exista ceva care va zdruncina micul nostru univers. Ceva care va umbri acea fărâmă de fericire pe care am reușit să o creștem. Dacă așteptăm ca viața noastră să fie perfectă, să fie liniștită, să fie echilibrată ca să o putem iubi și să ne putem bucura de ea avem de așteptat. Și în timp ce așteptăm timpul trece și îl irosim pe clipe perfecte care de fapt nu există.
Bucuria și dragostea de viață ar trebuie să existe în sufletele noastre indiferent de haosul și nebunia din viețile noastre. Pentru că sunt zile și zile. Nu ne putem trăi viețile în așteptarea zilelor frumoase, pline de pace și armonie. Frumosul este liniștitor, dar tocmai partea brută și neretușată a vieții ne oferă cele mai prețioase lecții. Tocmai această naturalețe și simplitate ascunde atâtea mici bucurii.
Mă întristează să văd lumea în așteptare. Ca și cum am ne-am regăsi toți pe un peron abandonat în așteptarea unui tren care nu mai sosește, dar care când o va face va fi neîncăpător. Și va întra cine va putea. Cine nu, va aștepta în continuare următorul tren. Și tot așa.
Nu mai așteptați ca viața voastră să se schimbe, schimbați-vă voi, umpleți-vă sufletele cu bucurie sinceră și cu dragoste de viață. Oricum ar arăta viața ta în acest moment iubește-o și încearcă să fii fericit!

Buna dimineata! :)

Îmi place ca diminețile să mi le petrec în liniște, ascultând cântecele mele favorite, pregătind un mic dejun simplu sau pur și simplu o cafeluță. 

E momentul meu preferat pentru că reușesc să-mi ordonez gândurile și să vizualizez exact ce trebuie să fac pentru o zi reușită. :D

Ca să am timp întotdeauna mă trezesc mai devreme cu o oră, chiar două înainte să plec la serviciu. 

Nu numai că am timp suficient, dar reușesc să-mi iau în tihnă micul dejun și să mă bucur de câteva clipe de liniște binemeritate. 

Eu aș spune că fiecare dintre noi ar trebui să-și facă timp pentru astfel de momente, pentru că agitația și graba la început de zi nu este deloc promițătoare pentru modul în care va decurge ziua respectivă. 

Știu prieteni de-ai mei care își beau cafeaua pe fugă, în timp ce se îmbracă sau fac diverse alte chestii. Nici nu vreau să-mi imaginez cum arată o zi din viața lor dacă dimineața este doar o clipă fugitivă. 

Sfatul meu pentru oricine își dorește liniște, organizare și concentrare pe parcursul întregii zile rămâne același de ceva timp: 

trezirea la o oră matinală dimineața astfel încât să-ți permiți să faci totul fără grabă.

Dorind mai mult, devii mai putin.

Mă surprind deseori dorindu-mi anumite lucruri. Dar nu dorința este cea surprinzătoare cât nevoia de asimilare, de posesiune care trăiește liniștită înăuntrul fiecăruia dintre noi. Se pare că fac parte încă dintre oamenii care s-ar bucura mai mult și ar fi mai fericiți dacă ar căpăta în fiecare zi câte ceva nou. Încă nu am reușit să scap de aceste gânduri oarecum nocive, pentru că tot visând și tot dorind altceva nu fac decât să atrag în viața mea nefericire și o stare deplorabilă de nemulțumire. 

Câteodată îmi fac calcule. Dimineața la cafea sau seara la ceai aștern pe hârtie tot ce am realizat în ziua respectivă. Mă forțez să privesc toate lucrurile pe care le-am făcut și să fiu recunoscătoare pentru ele. De multe ori mi s-a întâmplat să mă gândesc la ceea ce aș vrea și mai deloc la ceea ce am deja. Cu mintea la ceea ce-mi lipsește am senzația că nu am nimic. Că viața a trecut pe lângă mine și că lăsat-o să se irosească. Că nu am insistat mai mult. Că nu am muncit mai mult. Că nu m-am ambiționat mai mult. Și într-un final ajung la sentimentul amar că nu sunt capabilă de lucruri mărețe. Dacă însă mă forțez să privesc la ceea ce am realizat constat că nu stau chiar atât de prost la acest capitol. Mă cert pentru că se întâmplă frecvent să uit câte daruri am primit din partea lui Dumnezeu și câte lucruri a făcut posibil să se întâmple. Mă cert pentru că sunt zile în care nu-mi spun cât de puternică sunt, cât de multe chestii am reușit să realizez, cât de bogată sufletește sunt. 

Poate că nu contează lucrurile materiale. Poate că nu contează nici dacă mai ai încă visuri în așteptare. Dar pentru cineva care privește la ceea ce nu are, la ceea ce-i lipsește aceste mărunțișuri pot însemna atât de mult. Poate face distincția clară între un învins și un câștigător. Pentru că dacă te uiți prea mult în direcția care-ți arată că viața ta este goală, amară și săracă s-ar putea să rămâi pentru totdeauna captiv în această viziune. 

De câte ori îmi surprind nemulțumirea prin gânduri, vorbe sau fapte reiau exercițiul care-mi arată contrariul. Și nu mă las învinsă. Poate că privită din afară viața mea nu arată prea bine, dar privită îndeaproape, dinăuntru este minunată așa cum este ea. Și aceasta este imaginea cu care aș vrea să-mi umplu mintea și sufletul. Nu sărăcia. Nu urâțenia. Nu eșecurile. Nu căderile.

Inspiratie de martisor.

Nici zorii zilei, nici căderea nopții să nu te prindă privind cu regret la ceea ce a fost. 

În viață important este ceea ce ai în față, nu ceea ce ai avut și nici ceea ce vei avea sau nu. 

Doar concentrându-te la momentul prezent poți găsi puterea de a depăși obstacole, de a trece peste temeri și de a vedea un viitor acolo unde este doar necunoscut. 

Schimbă-ți atitudinea dacă aceasta te face să te uiți la ziua de ieri și asumă-ți responsabilitatea alegerilor făcute. 

Întărește-ți sufletul având curajul să privești îndeaproape la eșecurile tale și să le transformi în lecții de viață. 

Pășește către o nouă zi liber, ușurat de povara regretelor și a lucrurilor pe care nu ai avut curajul să le faci. 

Învață în fiecare clipă tot mai mult și vei ajunge ca într-o zi să-ți asumi riscuri și să te bucuri de viață din mijlocul acțiunii, și nu doar privind de la fereastră cu un zâmbet amar.

Usi inchise...

Sunt uși pe care le închidem și uși care ne sunt închise. 
Sunt drumuri pe care le abandonăm și drumuri care ni se închid. 
Sunt clipe pe care le irosim și momente care ne pierd pe noi. S
unt provocări pe care nu le luăm în seamă și oportunități care trec pe lângă noi. 
Sunt mii și mii de lucruri mărunte în viața noastră care ne pot face fericiți dar pe lângă care trecem în fiecare zi, nebănuind nici o secundă ce pot ascunde. 
Sunt oameni pe care îi gonim din viața noastră și oameni care ne gonesc la rându-i. 
Sunt vorbe pe care le arunci la întâmplare fără să ști în sufletul cui nimeresc. 
Sunt întrebări la care nu avem răspunsuri și răspunsuri la care nu avem întrebări. 
Suntem niște fire trase în direcții opuse de mâini nevăzute, niște trupuri goale și singuratice care caută dar nu știu ce. 
Suntem nimic fără cel care ne-a creat, viața ne este goală, rece și singuratică, sufletul aleargă neîncetat după o hrană pe care tot noi i-o refuzăm. 
Sunt zeci de semnale care ne atrag atenția asupra vieții plăpânde pe care o ducem, dar nici unul nu ajunge atât de aproape de noi ca să realizăm încotro ne îndreptăm. 
Sunt lucruri mai importante de făcut, bani mai mulți de câștigat, vise tot mai exotice de îndeplinit. 
Sunt alte chestii mai prețioase care bruiază legătura cu realitatea în care trăim. 
Noi înșine suntem zgomotul care împiedică iubirea lui Dumnezeu să ne găsească în lume. 
Suntem propriile noastre obstacole în întâlnirea cu El. 
Ce păcat că nu putem face liniște. 
Ce păcat că nu ne putem auzi propriile suflete cum strigă neputincioase. 
Ce păcat că închidem uși fără să verificăm cine se află în dreptul lor.

Poarta-ti sufletul la vedere!

Nu este deloc greu să-i faci pe oamenii din jurul tău să zâmbească. 

Nu este deloc greu să le oferi clipe de neuitat, zâmbete sincere și gânduri plăcute. 

Nu este deloc greu să te faci un om plăcut, iar simplitatea este întotdeauna cea mai bună cale.

Nu este deloc greu să lași de la tine în relația cu ceilalți. Să ierți și să te porți frumos.

Nu este deloc greu să treci peste anumite momente, să te faci că nu le-ai văzut, să te porți ca un adevărat prieten și nu ca un om care vede și judecă tot.

Nu este deloc greu să fim prieteni cu cei care intră în viața noastră și nu este deloc greu să le întindem o mână de ajutor în clipele grele. O vorbă bună, un sfat înțelept, un gest de generozitate, o mângâiere sau pur și simplu prezența ta în viața lor le va fi de mare ajutor.

Nu este deloc greu să asculți oamenii, să le înțelegi poveștile, să constați că în mare parte sunt asemănătoare și că toți trecem prin momente dificile. 

Nu este deloc greu să facem bine în loc să nu facem nimic.

Nu este deloc greu să semănăm în inimi sterpe iubirea și adevărul. 

Nu este deloc greu să împărțim bunătatea și iubirea, timpul și gândurile, sentimentele și emoțiile pozitive.

Haideți să construim punți între oameni deosebiți, între mentalități diferite, între suflete variate.

Haideți să unim inimi care nu știu să iubească sau care le este teamă să mai simtă.

Haideți să facem tot ce ne stă în putință pentru a aduce soarele în viețile celor care ne cunosc.

Haideți să depunem un efort minim atât pentru pacea inimii noastre cât și pentru armonia din sufletele lor.

Haideți să ne purtăm sufletele la vedere și să ne lăsăm conduși de lumina extraordinară ce izvorăște din adâncul lor.

Fiecare zi...

Fiecare zi este o binecuvântare, mai ales atunci când sufletul știe acest lucru și este recunoscător pentru darul primit. 

Fiecare zi este o încercare, dar și o provocare pentru cel ce știe să îndrăznească și să privească lumea cu alți ochi.

Fiecare zi este o enigmă a tuturor posibilităților, a viselor și a frumuseții ascunse în fiecare clipă.

Fiecare zi este suma lecțiilor învățate și a experienței acumulate, rezultatul gândurilor pozitive și a tăriei de caracter, totalul amintirilor și al viselor frumos conturate în suflet.

Fiecare zi este un miracol, fiindcă oferă zeci de șanse celor care au nevoie, sute de oportunități celor care le cer, mii de prilejuri celor care se roagă în tăcere.

Fiecare zi este speranța cu care trăim în suflet, brațul de care ne agățăm pentru a ne ridica din mocirla păcatului, pasul pe care îl facem în direcția fericirii, lumina care ne conduce mai aproape de țelul dorit.

Fiecare zi este o minune, un dar inestimabil care are puterea de a schimba vieți și de a transforma suflete.

Profită de fiecare zi primită și îmbină frumusețea visurilor tale cu armonia gândurilor.

Sustrage din fiecare zi momente de fericire și bucurie, clipe de veselie și recunoștință, amintiri memorabile care să dureze o viață întreagă.

Amintește-ți că viața este un dar de la Dumnezeu și trebuie prețuită, trăită și simțită în toată splendoarea ei.