Graba. Viteza. Fuga. Nemulțumirea. Irascibilitatea.
Iată ce ne caracterizează viața noastră de zi cu zi. Iată prin ce ieșim în față. Nu prin liniște. Nu prin pace. Nu prin meditație. Nu prin a gândi lucrurile pe care urmează să le facem. Totul la noi înseamnă viteză, fugă nebună după idealuri, după bogății, după titluri, după bani. Când am făcut ultima dată ceva fără să ne grăbim? În liniște. Cu mintea calmă și relaxată. Când am luat ultima dată o decizie fără să ne simțim presați de timp, de viață, de lucrurile exterioare? Când am simțit ultima oară că am făcut ceva care ne-a adus mulțumire sufletească, liniște și împăcare?
Poate de prea mult ca să ne mai aducem aminte.
Viața noastră de zi cu zi se împarte în atâtea direcții încât la finalul zilei de abia reușim să ne tragem răsuflarea. Nu e de mirare că suntem la capătul răbdării, nu e de mirare că nu mai putem fi empatici cu cei din jur, nu e de mirare că nu mai avem răbdare să-i mai ascultăm pe cei dragi.
În tot acest iureș nebun prin care trecem zilnic Dumnezeu nu e niciunde. Suntem noi și nebunia din jur. Zăpăceala. Epuizarea fizică și sufletească. Alergăm, dar nici noi nu știm încotro. Poate că avem ceva în minte, poate că avem visuri după care să ne ghidăm, dar în toată această agitație le pierdem din vedere.
Până ce nu reușim să ne calmăm, până ce nu reușim să avem pace în suflete și armonie în minte nu vom reuși să ne găsim locul în această lume. Până nu vom pune frână agitației și nervozității noastre nu vom reuși să ne bucurăm de binecuvântările trimise de Dumnezeu.
Avem nevoie să ne concentrăm doar asupra lucrurilor calitative, doar asupra momentelor care merită atenția și efortul nostru.
Avem nevoie să medităm asupra vieții noastre și să luăm decizii mature, bazate pe experiența noastră și pe lecțiile învățate.
Avem nevoie de Dumnezeu în viețile noastre tulburi pentru că El este echilibrul de care avem atâta nevoie.
Dragă suflet care citești aceste rânduri oprește-te un minut, poate două sau mai multe și reflectează asupra vieții tale!
Faci atât de multe lucruri mărunte care nu-ți creează nici o plăcere.
Obosești concentrându-te pe nimicuri, ești frustrat pentru că rezultatul muncii tale se lasă așteptat, ești epuizat și te simți bolnav pe dinăuntru și totuși continui să rătăcești de unul singur pe cărări care te îndepărtează de adevăratul tău scop.
Fură timpului 5 minute, fii egoist și nu te gândi la nimeni în afară de tine.
Ce-ți dorești cu adevărat?
Cum îți imaginezi viața ta?
Ce lucruri crezi că ți-ar aduce împlinirea?
Fii sincer și vei vedea cum răspunsurile vin de la sine. Sufletul poate că este epuizat și bolnav, mintea poate că este dezorientată și deprimată, dar undeva în tine există speranță și încredere, există optimism și putere, există dragoste de Dumnezeu și credință.
Lasă toate acele sentimente să iasă la iveală, să te copleșească, să te revigoreze, să te facă să vezi ceea ce ai pierdut din vedere.
Nu e timpul pierdut! Poți oricând să creezi o poveste nouă.
Poți oricând să te încrezi în Dumnezeu și să te rog pentru schimbare.
Poți oricând să te oprești din fugă, să pășești încet și să te bucuri de fiecare zi, de fiecare om, de fiecare poveste în parte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu