Finally ... un semn
incepusem sa cred ca m-ai uitat ...
devine ingrijorator faptul ca au trecut 3 zile fara sa-mi dai un semn de viata
poate ca intr-adevar poti sa traiesti si fara mine
desii eu ma ambitionez sa cred ca nu ai nici o sansa
de multe ori ma gandesc la ce ar fi putut fi daca as fi urmat o alta cale
noaptea tarziu cand ochii desii inchisi pare ca te vede
si somnul te ignora dandu-ti dureri de cap la 4 dimineata
cand alarma suna pentru a merge la serviciu
atunci ma gandesc la multitudinea de posibilitati
care imi dadeau tarcoale si ma implorau sa le dau ascultare
s-au transformat in ganduri ce ma bantuie de cum inchid ochii
si imi amaraste si mai mult sufletul
si imi zgarie constiinta
lasandu-ma sa zac in propria confuzie
acum...
este prea tarziu pentru regrete
si tot ce iti pot oferii este prietenia mea neconditionata
chiar daca as vrea sa insemn mai mult pentru tine
dar cu cat ma gandesc mai mult
cu atat imi dovedesc ca am dreptate
nu meriti sa te tarasc in lumea indecisa in care traiesc
numai eu stiu cum
si nici sa te mint lasandu-te sa speri
asa ca-mi i-au ramas bun
de la ce ar fi putut fi
si dau binete la ce o sa fie
inchid ochii si inima imi spune ca o sa fie bine
poate ca daca cred asta suficient de mult
o sa reusesc sa pacalesc mintea sa inceteze sa se mai joace
asa tarziu cu sentimentele si gandurile mele tarzii
si o sa le trimita la culcare
pana atunci
tot ce imi ramane de facut
este sa mai scriu cateva randuri
sa ascult o melodie
si sa respir aerul umed si rece
si vine de pe balcon
si-mi ingheata visurile
intr-un balon de speranta
care se va topii la primele raze de soare
dar ...
pana atunci eu voi de mult treaza
si voi rade cu tine
ignorand inima care sangereaza simtindu-te atat de aproape
si totusi mult mai departe decat ai fi vreodata
tine-mi de cald in noaptea asta
caci s-a anuntat cod de griji si iluzii
si nu sunt pregatita pentru temperaturi asa scazute
